2 intrări

17 definiții

PROPÚS s. v. calcul, gând, idee, intenție, plan, proiect, socoteală.

PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).

PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. 4. Refl. pas. (Înv.) A preda o materie într-o instituție de învățământ. [Prez. ind. și: (pop.) propúi] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).

PROPÚNE, propún, vb. III. Tranz. 1. A face o propunere; a da o idee, o sugestie. Aristide propuse să meargă repede Dumitru cu careta. REBREANU, R. II 129. Mărgărita proptise o plimbare pe cîmp cu sania, ALECSANDRI, O. P. 101. ◊ Absol. Eu... cel mult pot să propun, decizia e în alte mîini. REBREANU, P. S. 115. 2. (Complementul indică o persoană) A recomanda pentru o misiune, o demnitate, un post. Cînd se discută pe cine să-l propună președinte biroul îl propuse pe Anculia. DUMITRIU, N. 168. 3. A îndemna pe altul să înfăptuiască ceva. Mi-a propus deci să-i finanțez operația. C. PETRESCU, A. 359. Doamna Clara, unchiule, i-a dat lui Pala Sarcina să făptuiască ce-ntîi mie mi-a propus... Să răzbească pîn' la tine. Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. ♦ Refl. (Construit cu dativul pronumelui personal) A-și pune de gînd să înfăptuiască ceva, a lua o hotărîre, a se hotărî. îmi propusesem chiar să scriu o piesă de teatru din lumea dumneavoastră. BARANGA, I. 156. Adevăratul călător e acela care, cînd se pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantazia lui. ALECSANDRI, O. P. 177.- Prez. ind. și: (rar) propui (GHICA, A. 6).

propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús

PROPÚNE vb. 1. a recomanda, (înv. și reg.) a prepune. (Îl ~ pentru avansare.) 2. v. preconiza. 3. v. intenționa.

PROPÚNE vb. v. invoca, oferi, preda, pretexta.

PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i. propún, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer].

PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat. proponere, după fr. proposer)

A PROPÚNE propún tranz. 1) (acțiuni, activități etc.) A face cunoscut printr-un sfat (sau dispoziție); a recomanda. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a înainta; a recomanda. 3) A pune la dispoziție (în semn de atenție, respect, bunăvoință); a oferi; a da. /<lat. proponere, fr. proposer

propune v. 1. a pune ceva înainte spre a fi cercetat, discutat: a propune o chestiune; 2. a oferi, a prezenta: a propune pacea; 3. a lua o hotărîre: omul propune și D-zeu dispune; 4. a avea de gând: își propune a veni; 5. a se oferi: s’a propus pentru acest post.

*propún, -pús, a -púne v. tr. (lat. propónere. V. pun). Pun ceva (o chestiune) înainte p. examinare: a propune o părere, o chestiune. Ofer p. admitere: a propune pace, un candidat. Îmĭ pun în gînd, mă decid: mĭ-am propus să plec; omu propune, și Dumnezeŭ dispune. V. refl. Mă ofer: mă propun eŭ singur pentru această sarcină.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

propús s. v. CALCUL. GÎND. IDEE. INTENȚIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ.

PROPÚNE vb. 1. a recomanda, (înv. și reg.) a prepúne. (Îl ~ pentru avansare.) 2. a preconiza, a recomanda. (A ~ o serie de măsuri.)

propúne vb. v. INVOCA. OFERI. PREDA. PRETEXTA.

L’HOMMES PROPOSE, DIEU DISPOSE (fr.) omul propune, Dumnezeu dispune – Finalizarea unor acțiuni ale omului nu depinde, totdeauna, de voința sau dorința lui.

Intrare: propus
propus
adjectiv (A4) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular propus propusul propu propusa
plural propuși propușii propuse propusele
genitiv-dativ singular propus propusului propuse propusei
plural propuși propușilor propuse propuselor
vocativ singular
plural
Intrare: propune
propune
verb (VT636)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) propune propunere propus propunând, propuind singular plural
propune propuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) propun, propui (să) propun, propui propuneam propusei propusesem
a II-a (tu) propui (să) propui propuneai propuseși propuseseși
a III-a (el, ea) propune (să) propună, propuie propunea propuse propusese
plural I (noi) propunem (să) propunem propuneam propuserăm propuseserăm, propusesem*
a II-a (voi) propuneți (să) propuneți propuneați propuserăți propuseserăți, propuseseți*
a III-a (ei, ele) propun (să) propună, propuie propuneau propuseră propuseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)