2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).

PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. 4. Refl. pas. (Înv.) A preda o materie într-o instituție de învățământ. [Prez. ind. și: (pop.) propúi] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).

PROPÚNE, propún, vb. III. Tranz. 1. A face o propunere; a da o idee, o sugestie. Aristide propuse să meargă repede Dumitru cu careta. REBREANU, R. II 129. Mărgărita proptise o plimbare pe cîmp cu sania, ALECSANDRI, O. P. 101. ◊ Absol. Eu... cel mult pot să propun, decizia e în alte mîini. REBREANU, P. S. 115. 2. (Complementul indică o persoană) A recomanda pentru o misiune, o demnitate, un post. Cînd se discută pe cine să-l propună președinte biroul îl propuse pe Anculia. DUMITRIU, N. 168. 3. A îndemna pe altul să înfăptuiască ceva. Mi-a propus deci să-i finanțez operația. C. PETRESCU, A. 359. Doamna Clara, unchiule, i-a dat lui Pala Sarcina să făptuiască ce-ntîi mie mi-a propus... Să răzbească pîn’ la tine. Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. ♦ Refl. (Construit cu dativul pronumelui personal) A-și pune de gînd să înfăptuiască ceva, a lua o hotărîre, a se hotărî. îmi propusesem chiar să scriu o piesă de teatru din lumea dumneavoastră. BARANGA, I. 156. Adevăratul călător e acela care, cînd se pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantazia lui. ALECSANDRI, O. P. 177.- Prez. ind. și: (rar) propui (GHICA, A. 6).

PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i. propún, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer].

PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat. proponere, după fr. proposer)

A PROPÚNE propún tranz. 1) (acțiuni, activități etc.) A face cunoscut printr-un sfat (sau dispoziție); a recomanda. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a înainta; a recomanda. 3) A pune la dispoziție (în semn de atenție, respect, bunăvoință); a oferi; a da. /<lat. proponere, fr. proposer

propune v. 1. a pune ceva înainte spre a fi cercetat, discutat: a propune o chestiune; 2. a oferi, a prezenta: a propune pacea; 3. a lua o hotărîre: omul propune și D-zeu dispune; 4. a avea de gând: își propune a veni; 5. a se oferi: s’a propus pentru acest post.

*propún, -pús, a -púne v. tr. (lat. propónere. V. pun). Pun ceva (o chestiune) înainte p. examinare: a propune o părere, o chestiune. Ofer p. admitere: a propune pace, un candidat. Îmĭ pun în gînd, mă decid: mĭ-am propus să plec; omu propune, și Dumnezeŭ dispune. V. refl. Mă ofer: mă propun eŭ singur pentru această sarcină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús

propune (ind. prez. 1 sg. propun, conj. propună)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROPÚS s. v. calcul, gând, idee, intenție, plan, proiect, socoteală.

propus s. v. CALCUL. GÎND. IDEE. INTENȚIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ.

PROPÚNE vb. 1. a recomanda, (înv. și reg.) a prepune. (Îl ~ pentru avansare.) 2. v. preconiza. 3. v. intenționa.

PROPÚNE vb. v. invoca, oferi, preda, pretexta.

PROPUNE vb. 1. a recomanda, (înv. și reg.) a prepune. (Îl ~ pentru avansare.) 2. a preconiza, a recomanda. (A ~ o serie de măsuri.)

propune vb. v. INVOCA. OFERI. PREDA. PRETEXTA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

L’HOMME PROPOSE, DIEU DISPOSE (fr.) omul propune, Dumnezeu dispune – Finalizarea unor acțiuni ale omului nu depinde, totdeauna, de voința sau dorința lui.

Intrare: propus
propus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propus
  • propusul
  • propusu‑
  • propu
  • propusa
plural
  • propuși
  • propușii
  • propuse
  • propusele
genitiv-dativ singular
  • propus
  • propusului
  • propuse
  • propusei
plural
  • propuși
  • propușilor
  • propuse
  • propuselor
vocativ singular
plural
Intrare: propune
verb (VT636)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • propune
  • propunere
  • propus
  • propusu‑
  • propunând
  • propuind
  • propunându‑
  • propuindu‑
singular plural
  • propune
  • propuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • propun
  • propui
(să)
  • propun
  • propui
  • propuneam
  • propusei
  • propusesem
a II-a (tu)
  • propui
(să)
  • propui
  • propuneai
  • propuseși
  • propuseseși
a III-a (el, ea)
  • propune
(să)
  • propu
  • propuie
  • propunea
  • propuse
  • propusese
plural I (noi)
  • propunem
(să)
  • propunem
  • propuneam
  • propuserăm
  • propuseserăm
  • propusesem
a II-a (voi)
  • propuneți
(să)
  • propuneți
  • propuneați
  • propuserăți
  • propuseserăți
  • propuseseți
a III-a (ei, ele)
  • propun
(să)
  • propu
  • propuie
  • propuneau
  • propuseră
  • propuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)