propășire sf [At: SĂULESCU, HR. II, 340/21 / Pl: ~ri / E: propăși¹] 1 (Înv) Expansiune în spațiu Si: înaintare. 2 Mișcare înainte, evolutivă. 3 Dezvoltare în linie ascendentă. 4 Progres obținut de cineva sau de ceva.

PROPĂȘIRE, (rar) propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși; progres, prosperare, dezvoltare, înflorire. A avea în vedere propășirea necontenită a acestui popor este adevăratul patriotism. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4. Adevărata civilizație este aceea pe care o tragem din sînul nostru, reformînd și îmbunătățind instituțiile trecutului cu ideile și propășirile timpului de față. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.

PROPĂȘIRE ~i f. 1) v. A PROPĂȘI. 2) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mișcare în linie ascendentă; mers înainte; progres. /v. a propăși

propășire f. progres. [Modelat după neologismul progres].

*propășíre f. Rar. Progres.

propăși¹ [At: URICARIUL, VIII, 191 / Pzi: ~șesc / E: pro-¹ + păși (după lat progredior)] 1-2 vt (Îvr) A preceda (2-3). 3 vi (Îrg) A merge înainte Si: a înainta. 4 vi (Rar; d. incendii) A lua proporții. 5 vi (Rar; d. incendii) A întinde. 6 vi A trece de la o stare sau de la o formă inferioară de dezvoltare la una superioară Si: a avansa, a se dezvolta, a înainta, (înv) a prohorisi, (reg) a noji¹.

PROPĂȘI, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. Cu cît se vor dezvolta și vor propăși gospodăriile colective, cu atît va crește bunăstarea colectiviștilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. Cultura begoniilor este simplă și toate propășesc în sere calde, umede. La TDRG.

A PROPĂȘI ~esc intranz. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară (de dezvoltare); a fi în progres; a progresa; a avansa; a evolua; a înainta; a se dezvolta. /pro + a păși

propășì v. a progresa. [Modelat după fr. progresser].

*propășésc v. intr. (d. pășesc, după progresez). Rar. Progresez.

propășire s. f., g.-d. art. propășirii; pl. propășiri

propășire s. f., g.-d. art. propășirii; pl. propășiri

propășire s. f. → pășire

propăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășesc, 3 sg. propășește, imperf. 3 sg. propășeam; conj. prez. 1 sg. să propășesc, 3 să propășească

propăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășesc, imperf. 3 sg. propășea; conj. prez. 3 să propășească

propăși vb. → păși

propăși (conj. propășească)

PROPĂȘIRE s. 1. v. progres. 2. v. prosperare.

PROPĂȘIRE s. 1. dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății.) 2. prosperare, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.)

Propășire ≠ decădere

PROPĂȘI vb. 1. v. dezvolta. 2. v. prospera, (fig.) a înflori. (O regiune care ~.)

PROPĂȘI vb. v. preceda, premerge.

PROPĂȘI vb. 1. a avansa, a se dezvolta, a evolua, a înainta, a progresa, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a crește. (Patria noastră ~ continuu.) 2. a prospera, (fig.) a înflori. (O regiune care ~.)

propăși vb. v. PRECEDA. PREMERGE.

A propăși ≠ a decădea, a regresa

PROPĂȘIREA, revistă apărută săptămânal la Iași în 1844 (42 de numere) sub redacția lui M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I. Ghica și P. Balș. Întâiul număr fiind oprit de cenzură din cauza titlului, publicația continuă să apară sub numele de „Foaie științifică și literară”. Este prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova, reprezentând un moment în dezvoltarea conștiinței naționale. Colaboratori: Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, C. Negruzzi, N. Bălcescu, I. Maiorescu, D. Ralet, A.T. Laurian, C.C. Aristia ș.a.