înflori [At: PSALT. 188/11 / V: (înv; Ban) ~luri / Pzi: ~resc, (înv) ~flor / E: ml *inflorire] 1 vi A face flori. 2 vi A se acoperi de flori. 3 vi (Fig) A fi în plinătatea frumuseții. 4 vi (Fig; îe) Unde -rește tămâia (sau piperul) Foarte departe. 5 vtf (Rar) A face să înflorească. 6 vt A înflora (1). 7 vi A-și face apariția Si: a se arăta, a se ivi. 8 vi (D. față) A se îmbujora. 9 vi (D. chip) A se lumina. 10 vt (Fig) A exagera. 11 vi A se dezvolta. 12 vi (Fig) A prospera. 13 vt (Pop) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor prin spălare și uscare la soare. 14 vi (D. vin, borș etc.) A prinde floare. 15 vi (D. pâine, mămăligă) A mucegăi. 16 vt A înflora (2). 17 vt (Pex) A vopsi. 18 vi (D. pereți) A se coșcovi din cauza igrasiei.

ÎNFLORI, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. (Despre flori, la pers. 3) A ajunge la maturitate, a se deschide, a-și desface bobocii; (despre plante, p. ext. despre locul unde se află ele) a căpăta flori, a se acoperi de flori. Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21. Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ♦ A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. II. Fig. 1. Intranz. A-și face apariția (ca o floare), a se arăta, a se ivi. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293. Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. ♦ A se dezvolta frumos (ca o floare), a se afla într-o situație favorabilă, a crește (în putere, în stimă), a prospera. Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ◊ Tranz. fact. Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. ♦ A deveni roșu (ca o floare). Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. ♦ A se înviora, a se lumina, a se îmbujora, a se rumeni. Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. 2. Tranz. A înfrumuseța ceva (prin culori variate sau prin desene, cusături, ornamente cu flori); a împodobi. Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. ◊ Refl. (Cu pron. în dativ) (Fig.). A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. ♦ Fig. A exagera. Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. 3. Tranz. (Cu privire la pînzeturi sau la obiecte confecționate din pînză) A face să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Refl. pas. Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) înfloare (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113).

A ÎNFLORI ~esc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-și deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta în condiții favorabile și în toată plenitudinea; a prospera. Arta ~ește. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, față) A deveni rumen; a se face roșu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subțire de mucegai. /<lat. inflorire

înflorì v. 1. a da sau a face floare; 2. a prinde floare, a mucezi (vinul; grâul); 3. a fi în floare: câmpul înflorește; fig. încrederea ’nflorește ’n inimile mari Al.; 4. fig. a fi în stare bună, a prospera: științele și artele înfloriră; 5. a fi radios: fața îi înflori PANN. [Lat. INFLORESCERE].

înfluri v vz înflori

înflorésc v. intr. (d. floare saŭ lat. infloresco, -florire îld. -floréscere; it. fiorire, pv. florir, fr. fleurir; sp. florecer, pg. florecer, chorecer). Emit florĭ: pomiĭ înfloresc. Mă dezvolt și formez floare: bobociĭ înfloresc. Mucezesc, prind floare. Fig. Mă dezvolt, prosperez: științele înfloresc. V. tr. Ornez cu florĭ cusute, pictate ș. a. Amplific: înfloresc o poveste. – Vechĭ și înfluresc.

înflurésc, V. înfloresc.

+înflori¹ (a ~) (a face flori) vb., ind. prez. 3 sg. înflorește, 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 să înflorească

înflori² (a ~) (a împodobi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfloresc, 3 sg. înflorește, imperf. 1 înfloream; conj. prez. 1 sg. să înfloresc, 3 să înflorească

înflori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 să înflorească

înflori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 sg. și pl. înflorească

ÎNFLORI vb. v. apărea, arăta, exagera, ivi, propăși, prospera.

ÎNFLORI vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

ÎNFLORI vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

înflori vb. v. APĂREA. ARĂTA. EXAGERA. IVI. PROPĂȘI. PROSPERA.

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) trăiască, crească, înflorească! – Urare rostită la reuniunile academice.

Vivat, creseat, floreat! (lat. „Trăiască, crească, înflorească!”) – urare folosită îndeosebi în mediul universitar și la reuniuni academice.

înflori, înfloresc v. t. (intl.) a bate rău de tot (pe cineva).