2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROORÓC s. m. v. proroc.

PRORÓC, proroci, s. m. Interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul; p. gener. persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. [Var.: prooróc s. m.] – Din sl. prorokŭ.

PRORÓC, proroci, s. m. Interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul; p. gener. persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. [Var.: prooróc s. m.] – Din sl. prorokŭ.

proroc sm [At: COD. VOR. 80/14 / V: (îrg) prio~, proo~ / Pl: ~oci / E: slv пророкъ] 1 Predicator al voinței lui Dumnezeu înzestrat cu darul de a prezice viitorul Si: profet (1). 2 (Îs) ~ mincinos Fals proroc. 3 (Pex; îae) Persoană care prevestește lucruri care nu se realizează. 4 Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente în viitor. 5 (Mol) Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe Si: mânecătoare, proor.

PRORÓC, proroci, s. m. (În diferite concepții religioase) Personaj considerat ca interpret al voinței lui dumnezeu, capabil să prevadă și să prezică viitorul; (sens curent) persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. Astfel treci și tu prin lume... ca un basm de proroci EMINESCU, O. IV 37. [Anul 1840] o să ne ridice în slava cerului, cum credeau mulți proroci. GHICA, S. 172. ◊ (Glumeț) Cucul sur.. E proroc și-ți știe spune Tot ce-o fi și-o da. COȘBUC, P. II 36. (Metaforic) Șerpii roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cînta adînc, ca un proroc al pierzărei. EMINESCU, N. 11. Proroc mincinos (sau fals), se zice despre cel care prevestește lucruri ce nu se realizează. Nimeni nu e proroc (sau profet) în țara lui v. profet. ◊ (Adjectival, rar, în forma de f. pl. proroace) O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! EMINESCU, O. I 155. – Formă gramaticală: f. pl. (rar) proroace. – Variantă: prooróc (ALECSANDRI, P. I 146, NEGRUZZI, S. I 30) s. m.

PRORÓC ~ci m. 1) rel. Persoană cu inspirație divină care prezice viitorul; profet. 2) fig. Persoană care, pătrunzând în esența lucrurilor, prevede desfășurarea evenimentelor ulterioare; profet; vizionar. /<sl. proroku

proroc m. profet: Daniil prorocul. [Slav. PROROKŬ]. ║ a. profetic: cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace EM.

proróc m. (vsl. pro-rokŭ, profet, d. prorešti, -rekon, a preciza. V. no-roc, so-roc, pre-recuĭesc). Profet, prezicător. – Și prooroc, după prooratic. Fem. -roacă, pl. e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRORÓC s. v. mânecătoare, proor.

PROROC s. profet, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prooróc (prooróci), s. m. – Profet. – Var. proroc și der. Mr. pruuroc. Sl. prorokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 295). Rezultatul oo < o a fost explicat de Graur, BL, III, 50, drept „brisure” a vocalei între doi r; dar situațiile invocate nu sînt convingătoare, cf. creer, greer, proor. Pentru ca „brisure” să fie efectivă, ca în cazul de față, ar trebui să se adauge condiția unui o posterior; astfel ar fi vorba mai curînd de o disimilare vocalică, cf. prolog, care se pronunță vulgar proolog.Der. prooroci, vb. (a profetiza, a prezice); proorocie, s. f. (profețire); proorociță, s. f. (profetesă), din sl. proročica; proorocesc, adj. (profetic); proorocea, s. f. (Olt., ultima recitare pe care o fac colindătorii de la Crăciun după ce au colindat); prorocestvui, vb. (înv., a prezice), din sl. proročistovovati.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROOROC, subst. 1. -ul (NL. 203); 2. Proroci s. (17 B IV 177).

proróc, proroci s. m. 1. Profet; cel ce spune dinainte cele ce au să se întâmple în viitor.2. Trimis sau uns al lui Dumnezeu, care vorbește în numele Lui sau scrie despre voia și planul Lui sub inspirația Duhului Sfânt. În Vechiul Testament se cunosc numai cei ce au scris prorociile lor: Moise, David, cei patru proroci mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel, precum și cei 12 proroci mai mici, ale căror cărți fac parte din Biblie. În Noul Testament sunt bărbații harismatici care apar după Cincizecime și au de la Duhul Sfânt darul prorociei (I Cor. 12, 10 și 28). ◊ Proroc mincinos = cel care pretinde că este proroc; p. ext. persoană care prevestește lucruri ce nu se realizează. 3. Persoană care intuiește apariția unor evenimente în viitor; profet. 4. (Reg.) Ajunul sărbătorii sf. Gheorghe; mânecătoare. [Var.: prooróc s. m.] – Din sl. prorokŭ.

Intrare: Prooroc
Prooroc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Prooroc
Intrare: proroc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proroc
  • prorocul
  • prorocu‑
plural
  • proroci
  • prorocii
genitiv-dativ singular
  • proroc
  • prorocului
plural
  • proroci
  • prorocilor
vocativ singular
  • prorocule
plural
  • prorocilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prooroc
  • proorocul
  • proorocu‑
plural
  • prooroci
  • proorocii
genitiv-dativ singular
  • prooroc
  • proorocului
plural
  • prooroci
  • proorocilor
vocativ singular
  • proorocule
plural
  • proorocilor
prioroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

proroc, prorocisubstantiv masculin

  • 1. Interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Astfel treci și tu prin lume... ca un basm de proroc! EMINESCU, O. IV 37. DLRLC
    • format_quote [Anul 1840] o să ne ridice în slava cerului, cum credeau mulți proroci. GHICA, S. 172. DLRLC
    • format_quote glumeț Cucul sur... E proroc și-ți știe spune Tot ce-o fi și-o da. COȘBUC, P. II 36. DLRLC
    • format_quote metaforic Șerpii roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cînta adînc, ca un proroc al pierzărei. EMINESCU, N. 11. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival rar feminin (la) plural O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • chat_bubble Proroc mincinos (sau fals), se zice despre cel care prevestește lucruri ce nu se realizează. DLRLC
    • chat_bubble Nimeni nu e proroc (sau profet) în țara lui. DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală: proroace. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.