PROROC, proroci, s. m. (În diferite concepții religioase) Personaj considerat ca interpret al voinței lui dumnezeu, capabil să prevadă și să prezică viitorul; (sens curent) persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. Astfel treci și tu prin lume... ca un basm de proroci EMINESCU, O. IV 37. [Anul 1840] o să ne ridice în slava cerului, cum credeau mulți proroci. GHICA, S. 172. ◊ (Glumeț) Cucul sur.. E proroc și-ți știe spune Tot ce-o fi și-o da. COȘBUC, P. II 36. (Metaforic) Șerpii roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cînta adînc, ca un proroc al pierzărei. EMINESCU, N. 11. Proroc mincinos (sau fals), se zice despre cel care prevestește lucruri ce nu se realizează. Nimeni nu e proroc (sau profet) în țara lui v. profet. ◊ (Adjectival, rar, în forma de f. pl. proroace) O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! EMINESCU, O. I 155. – Formă gramaticală: f. pl. (rar) proroace. – Variantă: prooroc (ALECSANDRI, P. I 146, NEGRUZZI, S. I 30) s. m.