2 intrări

school Articole pe această temă:

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile.

proiectil sn [At: CR (1829), 1381/17 / P: pro-iec~ / V: (înv) projectil / Pl: ~e / E: fr projectile] 1 Corp metalic exploziv de formă cilindrică-ogivală, aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. 2 (Pgn) Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu asupra cuiva sau a ceva cu o forță oarecare. 3 (Îc) ~-rachetă Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut, în partea dinapoi, cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.

PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic exploziv aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.

PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp solid aruncat în spațiu de o armă, pentru a lovi o țintă, sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. V. glonț, ghiulea, obuz. Ordonanțele, pornite de la posturile de roșiori și de la bateriile călărețe din flancul drept, abia cutează să pătrundă sub grindina de proiectile,. ODOBESCU, S. III 593. ◊ Fig. Ca o grindină au răpăit bolovanii peste gard... Cînd v-ați înarmat cu o nouă provizie de proiectile. PAS, Z. I 59.

PROIECTÍL s.n. 1. Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu cu o forță oarecare. 2. Corp azvârlit de o armă; glonț, ghiulea, obuz etc. [Cf. fr. projectile, lat. proiectus].

PROIECTÍL s. n. 1. orice corp greu care poate fi aruncat cu forță în spațiu. 2. corp metalic exploziv azvârlit de o armă; glonț, obuz etc. (după fr. projectile)

PROIECTÍL ~e n. Corp metalic exploziv care se lansează dintr-o armă de foc asupra unei ținte pentru a o distruge. /<fr. projectile

*proĭectíl și projectíl n., pl. e (fr. projectil, d. projicere, projectum, a arunca înainte; it. projéttile). Orĭ-ce corp aruncat, maĭ ales vorbind de gloanțe și ghĭulele.

projectil n. orice corp aruncat de o forță oarecare: bombă, obuz, etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proiectíl s. n., pl. proiectíle

proiectíl s. n. (sil. -iec-), pl. proiectíle

!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă

proiectíl-rachétă s. n. (sil. -iec-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BLOC PENTRU PROIECTILE REACTIVE bloc format dintr-o carcasă exterioară, profilată aerodinamic în vederea unei rezistențe cât mai mici în timpul zborului, având un anumit număr de țevi în raport cu proiectilele reactive pe care le poartă. B.P.P.R. sunt acroșate sub planurile avioanelor de luptă și pot fi largate, în funcție de necesități, împreună cu proiectilul din interior.

Intrare: proiectil
proiectil substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proiectil
  • proiectilul
  • proiectilu‑
plural
  • proiectile
  • proiectilele
genitiv-dativ singular
  • proiectil
  • proiectilului
plural
  • proiectile
  • proiectilelor
vocativ singular
plural
projectil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: proiectil-rachetă
proiectil-rachetă substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proiectil-rache
  • proiectilul-rache
plural
  • proiectile-rache
  • proiectilele-rache
genitiv-dativ singular
  • proiectil-rache
  • proiectilului-rache
plural
  • proiectile-rache
  • proiectilelor-rache
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

proiectil projectil

  • 1. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: plumb (glonț) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ordonanțele, pornite de la posturile de roșiori și de la bateriile călărețe din flancul drept, abia cutează să pătrundă sub grindina de proiectile,. ODOBESCU, S. III 593.
      surse: DLRLC
    • figurat Ca o grindină au răpăit bolovanii peste gard.... Cînd v-ați înarmat cu o nouă provizie de proiectile. PAS, Z. I 59.
      surse: DLRLC
  • 2. Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu cu o forță oarecare.
    surse: DN

etimologie:

proiectil-rachetă

  • 1. Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.
    surse: DEX '09

etimologie: