PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile.

proiectil sn [At: CR (1829), 138¹/17 / P: pro-iec~ / V: (înv) projectil / Pl: ~e / E: fr projectile] 1 Corp metalic exploziv de formă cilindrică-ogivală, aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. 2 (Pgn) Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu asupra cuiva sau a ceva cu o forță oarecare. 3 (Îc) ~-rachetă Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut, în partea dinapoi, cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.

PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic exploziv aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.

proiectil-rachetă s. n., pl. proiectile-rachetă

!proiectil-rachetă s. n., pl. proiectile-rachetă

proiectil-rachetă s. n. (sil. -iec-)