PLUMB, (1) s. n., (2) plumbi, s. m., (3, 4) plumburi, s. n. 1. S. n. Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstruie, lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare și a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc. ◊ Loc. adv. Ca plumbul = greu. ◊ Apă de plumb = soluție bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, folosită în medicină, în industria textilă etc. 2. S. m. Glonț, proiectil. 3. S. n. (Înv. și reg.) Disc mic de plumb (1) cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. ♦ Greutate de diferite forme, folosită ca lest. 4. S. n. (Reg.) Creion. ♦ (Reg.; și în sintagma plumb de placă) Condei special cu care se scria pe tăblițele de ardezie. – Lat. plumbum.

plumb [At: PSALT. 311 /V: (înv) plum, (reg) plomb, plomp, plump, (îvr) blumb / Pl: (10-11, 13-14) ~i, (12, 15-18) ~uri / E: ml plumbum] 1 sns Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstrie, lucios în momentul tăierii sau când este proaspăt așchiat ori pilit și întunecat când este în contact cu aerul, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare, a tabelelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc. Si: (reg) pleu (5). 2 sns (Îla) De ~ De culoarea plumbului (1). 3 sns (Îal) Întunecat. 4 sns (Îal) Care dă o puternică senzație de greutate Si: greu. 5 sns (Fig; îal) Care dă o puternică senzație de apăsare Si: apăsător. 6 sns (Fig; pex; îal) Profund. 7 sns (Fig; îal) Prin care nu se poate pătrunde Si: impenetrabil. 8 sns (Îla) Ca ~ul Greu. 9 sns (Îs) Apă de ~ Soluție bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, folosită în medicină, în industria textilă etc. 10 sm (Pop; csc) Glonț. 11 sm (Pop; csc) Proiectil. 12 sn (Șîs ~ de garanție) Disc mic de plumb (1), rotund, cu care se sigilează vagoane, colete, saci etc. 13 sm Greutate de diferite forme, folosită pentru îngreunarea unor instrumente de pescuit, a unor cai de curse etc. 14 sm (Ban; Trs) Greutate de cântar. 15 sn (Șîs fir cu ~) Dispozitiv pentru determinarea direcției verticale, format dintr-o sfoară sau un cablu subțire având atârnată la un capăt o greutatea metalică de plumb (1). 16 sn (Îrg; șîs condei de ~) Creion. 17 sn (Mol; șîs ~ de placă, – de piatră) Condei special cu care se scrie pe tăblița de ardezie. 18 sn (Reg) Pisălog.

PLUMB, (1) s. n., (2) plumbi, s. m., (3, 4) plumburi, s. n. 1. S. n. Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstruie, lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare și a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc. ◊ Loc. adv. Ca plumbul = greu. ◊ Apă de plumb = soluție bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, întrebuințată în medicină, în industria textilă etc. 2. S. m. Glonț, proiectil. 3. S. n. Disc mic de plumb (1) cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. ♦ Greutate de diferite forme, folosită ca lest. 4. S. n. (Reg.) Creion. ♦ (Reg.; și în sintagma plumb de placă) Condei special cu care se scria pe tăblițele de ardezie. – Lat. plumbum.

PLUMB, (2, 3) plumbi, s. m., (3, 4) plumburi, s. n. Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstrie, lucios în momentul obținerii sau cînd e așchiat ori pilit; se folosește la fabricarea țevilor de canalizare, a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatori etc. Podul rulant s-a prăbușit cu geamăt surd, peste cazanul de plumb, turtindu-l complet. SAHIA, N. 34. ◊ (În metafore și comparații; cu referire la greutatea metalului) Avea reumatisme care turnaseră plumb în încheieturi și o siliseră să-și sprijinească mersul într-un baston. PAS, L. II 192. Cînd a fost să pornim, picioarele mi se păreau de plumb. SADOVEANU, O. VI 214. Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miază-noaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pămînt și croncăni jalnic de douăsprezece ori. EMINESCU, N. 24. (Cu referire la culoarea întunecată a metalului) Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. REBREANU, R. I 319. Sub cer de plumb întunecos Pe cîmp plin de zăpadă, Se trăgănează-ncet pe gios O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați. ALECSANDRI, P. A. 157. Cu cămașa neagră plumb. ȘEZ. I 143. Apă de plumb = soluție bazică de plumb, întrebuințată în farmacie. Alb de plumb v. alb. 2. Glonte, proiectil. Și-n munte George pune Plumbii sub scăpărătoare. COȘBUC, P. I 62. Plumbul... pătrunse gura ursului și se înfipse într-un fag. BOLINTINEANU, O. 331. Din zori în zori și turci și noi Zvîrleam în aer plumbii Cum zvîrli grăunți de păpușoi Ca să hrănești porumbii. ALECSANDRI, P. A. 206. ◊ (În metafore și comparații) Am tras ce-i dreptul în stol; au căzut două ca plumbii pe mal, două rațe frumoase, cu niște pene de-a dragul. SADOVEANU, O. VII 340. 3. Disc mic de plumb (1), găurit în interior, care se turtește după ce a fost legat cu o sfoară de un obiect sau de o închizătoare, pentru a se putea controla dacă acestea au rămas nedesfăcute după plumbuire. Unul din cele două plumburi cu care vin pecetluite de la vamă bucățile de postav. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ Greutate folosită ca lest. Celor mai ușori li se pune plumb pe șa. NEGRUZZI, S. I 40. Fir cu plumb v. fir. 4. (Învechit) Creion. Scoase un carnet cu scoarțe de mușama vărgată din saltarul tejghelei și se scufundă în socoteli misterioase, cu un plumb violet pe care îl tot muia în gură. C. PETRESCU, Î. II 209. După ce s-a văzut singur, el a luat plumbul și a început să învețe a-și scrie numele. SLAVICI, O. I 74. ◊ (Mold.) Plumb de placă = condei special cu care se scrie pe tăblițele de ardezie.

PLUMB² ~i m. 1) mai ales la pl. Proiectil mic de metal la armele manuale de foc; glonț. 2) Bucățică de metal moale, în formă de disc, folosită la sigilarea diferitelor obiecte sau mărfuri. 3) Greutate care servește ca lest. /<lat. plumbum

plumb n. 1. metal de coloare albăstrie, foarte moale și greoiu, servind la facerea gloanțelor și a tuburilor pentru apă; 2. Mold. creion; 3. mică pecete de plumb ce se pune la vamă pachetelor și lăzilor de mărfuri ce au fost vizitate; 4. gloanțe: cât praf și plumb mai avem? AL.; 5. fig foarte greu: un somn de plumb. [Lat. PLUMBUM].

plumb n., pl. urĭ (lat. plŭmbum, it. plombo, pv. vfr. plom, nfr. plomb, sp. plomo, pg. chumbo). Un metal cenușiŭ albăstriŭ foarte moale și greŭ. Creĭon, plaĭvaz (Mold.). Mică peceată de plumb care se pune la vamă și la căile ferate la cutiĭ, lăzĭ și vagoane ca să se constate dacă a umblat cineva la ele orĭ nu. S. m. Glonț: vîjîĭe plumbiĭ. Fig. Greŭ ca plumbu, foarte greŭ. Somn de plumb, somn adînc. – Plumbu e bi- și tetravalent. Are o greutate atomică de 207, o densitate de 11,37, se topește la 325 și se destilează la 1700. Poate fi zgîriat cu unghia, lasă urme pe hîrtie și e cel maĭ puțin tenace dintre metalele uzuale. Se găsește în stare nativă în Mexic, ĭar aiurea (Saxonia, Anglia, Francia) în stare de sulfură (galenă). De multe orĭ se găsește aliat cu argintu (plumb argentifer). Se întrebuințează la facerea alicelor, a țevilor de apă, a literelor de tipar (care aŭ 80% plumb și 20% stibiŭ), a aciduluĭ sulfuric și la altele. Aliat cu staniu, se întrebuințează la făcut lingurĭ și furculițe. Sările de plumb introduse în corp cauzează intoxicarea numită saturnizm.

plomb s vz plumb

plump s vz plumb

plumb² (glonț; greutate) s. m., pl. plumbi

plumb¹ (glonț, greutate) s. m., pl. plumbi

plumb (glonț, greutate) s. m., pl. plumbi

PLUMB s. v. condei, creion, glonț, greutate, proiectil.

plumb s. v. CONDEI. CREION. GLONȚ. GREUTATE. PROIECTIL.

plumb (plumburi), s. n. – 1. Metal lucios, cenușiu albastru. – 2. Fir de plumb (1), dreptar; disc de plumb, bici cu plumb etc. – 3. Muniție, glonț. – 4. Sigiliu, pecete. – 5. (Mold.) Creion, unealtă de scris pe tăbliță. – Mr. pl’umbu „glonț”. Lat. plumbum (Pușcariu 1343; Candrea-Dens., 1418; REW 6615), cf. alb. pljump (Philippide, II, 651), it. piombo, prov. plom, fr. plomb, sp. plomo, port. chumbo. – Der. plumbos, adj. (greu); plumbar, s. m. (lucrător în plumb, fîntînar, puțar); plumburiu, adj. (cenușiu); plumbui, vb. (a acoperi cu plumb; a sigila cu plumb; a plomba o măsea); plumbuitor, s. m. (sigilator); plomba, vb. (a astupa o carie dentară), din fr. plomber.

plumb, plumbi, s.m. – Glonț, alice: „În șiragu’ dinainte, / Unde mărg plumbii fierbinte” (Bilțiu, 2006: 121). – Lat. plumbum (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

PLUMB (lat. plumbum) s. n., s. m. 1. S. n. Element chimic (Pb.; nr. at. 82, m. at. 207,2, m. sp. 11,3, p. t. 324,4°C, p. f. 1.740°C). Metal moale, cenușiu-albăstrui, lucios în tăietură proaspătă; în aer luciul dispare repede. Se găsește în natură, în special sub formă de sulfură (galenă). În combinații funcționează în stările de valență 2 și 4. Se obține prin prăjirea galenei și reducerea cu cărbune a oxidului format. P. și compușii săi sunt toxici și pot provoca intoxicații profesionale. Utilizarea benzinei aditivate cu p. a contribuit masiv la poluarea mediului; în prezent se preconizează scoaterea din uz a acestui tip de combustibil. Este întrebuințat la fabricarea țevilor de canalizare, a plăcilor de acumulatoare, a tablelor pentru căptușirea pereților unor aparate din industria chimică pentru protecția împotriva radiațiilor, la fabricarea unor aliaje etc. Este cunoscut și folosit din Antichitate. ◊ Apă de p. v. apă. 2. S. m. Glonț. 3. S. n. Disc mic de p. (1), rotund, cu care se sigilează colete, vagoane etc.; pecete de plumb. 4. S. n. Greutate de diferite forme folosită pentru lestarea firului de pescuit, în scopul imersiunii rapide a cârligului și menținerii lui la un anumit nivel. 5. S. n. (Înv.) Creion.

a trage în plumbi expr. (intl.) a împușca.