3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privită dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. ◊ Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.

PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privit dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.

PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva privite dintr-o parte. Întoarse iar capul. Îi priveam profilul gingaș. SADOVEANU, O. VIII 11. Cu coada ochiului vedeam profilul Clarei atît de frumos. GALACTION, O. I 102. O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil. EMINESCU, O. IV 195. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. îl cerceta acum din profil, printre pleoapele micșorate. C. PETRESCU, O. P. I 124. ♦ Portret, figură. Profilul omului nou. 2. Înfățișare, aspect, formă, linie care conturează un relief. Peisajul fantastic al Roșiei Montane își proiectează pe cer profilul vulcanic. BOGZA, Ț. 85. Se pierdea în albastrul cerului, ca o sîrmă încrețită, profilul unor munți...înalți. GALACTION, O. I 208. Va depune țigara pe marginea scrumierii și va ridica ochii la profilul Călimanului. C. PETRESCU, O. P. I 109. 3. Fel, mod de organizare a unei instituții, întreprinderi etc. Profilul Institutului de lingvistică al Academiei R.P.R. 4. Conturul unei secțiuni plane (transversală, longitudinală etc.), al unui obiect, al unui edificiu, al unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 5. Desen care reprezintă o secțiune verticală într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele pînă la care trebuie să se întindă o lucrare. 6. Profil de galerie de mină.Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc.

PROFÍL s.n. 1. Contur, aspect al chipului cuiva privit dintr-o parte. ♦ Aspect, portret, figură. 2. Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 3. Mod de organizare a unei întreprinderi, a unei instituții etc. 4. Conturul unei secțiuni plane a unui element de construcție, a unei regiuni a scoarței Pământului etc.; reprezentare grafică a unei asemenea secțiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr. profil, it. profilo].

PROFÍL s. n. 1. contur, aspect al feței cuiva privită dintr-o parte. ◊ (fig.) aspect, portret. figură. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ desen reprezentând o secțiune verticală a unui element de construcție, a scoarței terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei întreprinderi, instituții etc. ◊ specialitate, specific. 4. piesă decorativă în relief servind la ornamentarea unei clădiri, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 5. produs laminat din oțel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

profíl s. n.1. Specialitate, specific ◊ „Unele mici modificări în materia cerută la concurs, față de anul 1973, sunt prezente în profilele: biologie, farmacie [...]” Sc. 24 III 74 p. 4. ◊ „Salonul și terasa de la parter însumează circa 400 de locuri de mese, cu profil de berărie.” I.B. 22 VIII 79 p. 7. ◊ „Galați: Un grup de specialiști de la I.M.E.H. și de la facultatea de profil din cadrul Universității a pus la punct un nou procedeu de superfinisare a cilindrilor hidraulici ce intră în componența echipamentelor hidraulice prin deformarea plastică a suprafețelor acestora.” R.l. 15 IV 83 p. 1; v. și Sc. 10 VIII 79 p. 1; v. și instituționalizare, lăcătuș-montator (1963), miniatelier, prioritar.2. Conturul unei secțiuni plane a unui element de construcție ◊ „Scheletul lor este format dintr-un profil de oțel special iar greutatea umbrelei s-a redus cu 30 la sută [...]” R.l. 16 II 80 p. 5. ◊ „Între casă și garaj – copertină de profile metalice și sticlă.” Sc. 7 IX 82 p. 2; v. și Sc. 20 II 80 p. 2; v. și precomprimat (formal din fr. profil; DN, DEX – alte sensuri, DN3 – sensul 2)

PROFÍL ~uri n. 1) Aspect al feței unei ființe sau al formei unui lucru, văzute dintr-o parte. ◊ Din (sau în) ~ dintr-o parte. 2) Contur al unui corp volumetric; configurație. ~ul muntelui. 3) fig. Prezentare a chipului spiritual al unei persoane într-o formă aleasă și ilustrativă. ~ul artistului. 4) Secțiune transversală (sau longitudinală) a unui obiect. ~ul filelui. 5) Desen reprezentând o astfel de secțiune. ◊ ~ geologic reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța Pământului. 6) Totalitate a trăsăturilor tipice care caracterizează activitatea unei întreprinderi, a unei instituții sau a unei organizații. /<fr. profil

profil n. 1. trăsăturile feței văzută dintr’o parte; 2. aspectul unui oraș văzut numai dintr’o lature; 3. reprezentarea unui edificiu în toată înălțimea sa ca tăiat de un plan vertical; 4. fig. contur literar.

*profíl n., pl. e și urĭ (fr. profil, d. it. proffílo, subst. verbal d. proffilare, a profila. V. profir 2). Trăsăturile fețeĭ privite din lature, adică linia frunțiĭ, nasuluĭ, guriĭ și bărbiiĭ: un profil distins, o fotografie în profil. Pin ext. Liniile care mărginesc un oraș, un edificiŭ privit de departe, siluetă, contur. În desemn, secțiune transversală (perpendiculară, verticală) a unuĭ teren, șanț, edificiŭ, tub p. a arăta interioru: profilu unuĭ fort. Fig. Contur, siluetă, descriere literară a uneĭ persoane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

profíl s. n., pl. profíluri

profíl s. n., pl. profíluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFÍL s. 1. v. față. 2. v. configurație. 3. v. contur. 4. secțiune. (Un ~ longitudinal.)

PROFIL s. 1. față, figură, fizionomie, obraz, oval. (Un ~ cunoscut.) 2. aspect, configurație, conformație, fizionomie, formă, înfățișare, structură, (rar) făptură. (~ terenului, al văii.) 3. contur. (~ al unei piese.) 4. secțiune. (Un ~ longitudinal.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROFIL AERODINAMIC a) conturul secțiunii unei aripi (sau a unei pale), rezultată din intersecția cu un plan perpendicular pe suprafața aripii și paralel cu axa de zbor (trasarea profilului aerodinamic se face printr-o metodă teoretică sau empirică); b) profilul special conceput pentru a produce o forță portantă cât mai mare, având la înaintare o rezistență cât mai mică. Determinarea caracteristicilor profilului aerodinamic se face în tuneluri aerodinamice, alegându-se profilul cu cele mai bune caracteristici. Profilul aerodinamic este compus din: bord de atac – rotunjit, bord de fugă sau de scurgere – ascuțit, parte superioară/extrados și parte interioară/intrados. Se mai numește și profil (de) aripă.

PROFIL DE ZBOR proiecția în plan vertical a traiectoriei unei aeronave. În aviația militară profilul de zbor depinde de misiunea de luptă, la stabilirea sa participând statul major, navigatorul și inginerul unității.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Profil, Profir, -a, -ă, -e v. Porfirie II 1.

Intrare: Profil
Profil nume propriu
nume propriu (I3)
  • Profil
Intrare: profil (pl. -e)
profil (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profil
  • profilul
  • profilu‑
plural
  • profile
  • profilele
genitiv-dativ singular
  • profil
  • profilului
plural
  • profile
  • profilelor
vocativ singular
plural
Intrare: profil (pl. -uri)
profil (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profil
  • profilul
  • profilu‑
plural
  • profiluri
  • profilurile
genitiv-dativ singular
  • profil
  • profilului
plural
  • profiluri
  • profilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)