13 definiții pentru specialitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie. ◊ Loc. adv. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.[1]

  1. Mai probabil: Loc. adj. De specialitate. cata

specialitate sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ci-a~ / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~tăți / E: lat specialitas, -atis, fr spécialité, ger Spezialität] 1 Diviziune a unei activități științifice, tehnice etc. restrânsă la o anumită sferă, din studiul și aplicarea căreia cineva își face o profesie Si: branșă (3), disciplină (10), domeniu (6), ramură, sector, (îvr) specie (16). 2 Pregătire specială pentru o specialitate (1). 3 (Pex) Activitate în care excelează cineva. 4 (Pex) Pricepere deosebită pentru o anumită activitate. 5 (D. oameni sau d. colective de oameni; îla) De ~ Specializat într-o anumită ramură de activitate. 6 (Îal) Care aparține unui anumit domeniu. 7 Procedeu specific, deosebit, de elaborare a unor produse, a unor obiecte etc. 8 Produs obținut printr-o specialitate (7). 9 (Pex) Sort2.

SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesiune. ◊ Loc. adv. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.

SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei sau a tehnicii din studiul și aplicarea căreia cineva își face o ocupație. O fi și lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBRĂILEANU, S. 229. Faptele și descoperirile curg, se grămădesc; o viață de om pentru a le ști toate e scurtă și specialitatea se restrînge. GHEREA, ST. CR. II 341. Nu m-amestec să-ți dau consilii în specialitatea dumitale. CARAGIALE, O. VII 131. ◊ Loc. adj. De specialitate = care aparține unui domeniu special, care face parte dintr-un anumit domeniu; (despre persoane) care este competent într-o anumită activitate, care s-a consacrat ramurii respective. Va ști neapărat... să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate. ODOBESCU, S. III 12. 2. (De obicei la pl.) Produs sau preparat special, făcut potrivit unei rețete sau unor metode de fabricație deosebite. Eu nu fumez decît specialitate. C. PETRESCU, C. V. 54. ◊ Specialitatea casei v. casă1 (6).

SPECIALITÁTE s.f. 1. Ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialité, lat. specialitas].

SPECIALITÁTE s. f. 1. ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care aparține unei anumite specialități; (despre persoane) specialist într-o anumită ramură de activitate. 2. gen, categorie specifică. ◊ produs, preparat obținut după o rețetă specială. (< fr. spécialité, lat. specialitas)

SPECIALITÁTE ~ăți f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; branșă. ◊ De ~ care se referă la un anumit sector, la o anumită sferă de activitate. 2) Gen de activitate, pentru care cineva a căpătat o pregătire specială. 3) Produs sau preparat obținut după rețete sau metode speciale. /<lat. specialitas, ~atis, fr. specialité

specialitate f. 1. caracterul celor speciale; 2. ramură specială de studiu, de comerț.

*specialitáte f. (mlat. speciálitas,-átis). Calitatea de a fi special. Ocupatiune căreĭa te consacri în special: studiu regiunilor polare e specialitatea luĭ, ceaĭu e specialitatea acesteĭ băcăliĭ. Specialist: consultăm specialitățile medicale. Medicament care poartă numele inventatoruluĭ saŭ al celuĭ ce are drept să-l fabrice. V. generalitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

specialitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. specialitắții; pl. specialitắți

specialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. specialității; pl. specialități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECIALITÁTE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)

SPECIALITATE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)

Intrare: specialitate
specialitate substantiv feminin
  • silabație: spe-ci-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specialitate
  • specialitatea
plural
  • specialități
  • specialitățile
genitiv-dativ singular
  • specialități
  • specialității
plural
  • specialități
  • specialităților
vocativ singular
plural

specialitate

  • 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • O fi și lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBRĂILEANU, S. 229.
      surse: DLRLC
    • Faptele și descoperirile curg, se grămădesc; o viață de om pentru a le ști toate e scurtă și specialitatea se restrînge. GHEREA, ST. CR. II 341.
      surse: DLRLC
    • Nu m-amestec să-ți dau consilii în specialitatea dumitale. CARAGIALE, O. VII 131.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) care este competent într-o anumită ramură de activitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Va ști neapărat... să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate. ODOBESCU, S. III 12.
        surse: DLRLC
  • 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse).
    surse: DN
    • 2.1. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Eu nu fumez decît specialitate. C. PETRESCU, C. V. 54.
        surse: DLRLC

etimologie: