15 definiții pentru specialitate
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPECIALITATE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie. ◊ Loc. adv. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.[1]
- Mai probabil: Loc. adj. De specialitate. — cata
specialitate sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ci-a~ / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~tăți / E: lat specialitas, -atis, fr spécialité, ger Spezialität] 1 Diviziune a unei activități științifice, tehnice etc. restrânsă la o anumită sferă, din studiul și aplicarea căreia cineva își face o profesie Si: branșă (3), disciplină (10), domeniu (6), ramură, sector, (îvr) specie (16). 2 Pregătire specială pentru o specialitate (1). 3 (Pex) Activitate în care excelează cineva. 4 (Pex) Pricepere deosebită pentru o anumită activitate. 5 (D. oameni sau d. colective de oameni; îla) De ~ Specializat într-o anumită ramură de activitate. 6 (Îal) Care aparține unui anumit domeniu. 7 Procedeu specific, deosebit, de elaborare a unor produse, a unor obiecte etc. 8 Produs obținut printr-o specialitate (7). 9 (Pex) Sort2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPECIALITATE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesiune. ◊ Loc. adv. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SPECIALITATE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei sau a tehnicii din studiul și aplicarea căreia cineva își face o ocupație. O fi și lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBRĂILEANU, S. 229. Faptele și descoperirile curg, se grămădesc; o viață de om pentru a le ști toate e scurtă și specialitatea se restrînge. GHEREA, ST. CR. II 341. Nu m-amestec să-ți dau consilii în specialitatea dumitale. CARAGIALE, O. VII 131. ◊ Loc. adj. De specialitate = care aparține unui domeniu special, care face parte dintr-un anumit domeniu; (despre persoane) care este competent într-o anumită activitate, care s-a consacrat ramurii respective. Va ști neapărat... să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate. ODOBESCU, S. III 12. 2. (De obicei la pl.) Produs sau preparat special, făcut potrivit unei rețete sau unor metode de fabricație deosebite. Eu nu fumez decît specialitate. C. PETRESCU, C. V. 54. ◊ Specialitatea casei v. casă1 (6).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIALITATE s.f. 1. Ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialité, lat. specialitas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIALITATE s. f. 1. ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care aparține unei anumite specialități; (despre persoane) specialist într-o anumită ramură de activitate. 2. gen, categorie specifică. ◊ produs, preparat obținut după o rețetă specială. (< fr. spécialité, lat. specialitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SPECIALITATE ~ăți f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; branșă. ◊ De ~ care se referă la un anumit sector, la o anumită sferă de activitate. 2) Gen de activitate, pentru care cineva a căpătat o pregătire specială. 3) Produs sau preparat obținut după rețete sau metode speciale. /<lat. specialitas, ~atis, fr. specialité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
specialitate f. 1. caracterul celor speciale; 2. ramură specială de studiu, de comerț.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*specialitáte f. (mlat. speciálitas,-átis). Calitatea de a fi special. Ocupatiune căreĭa te consacri în special: studiu regiunilor polare e specialitatea luĭ, ceaĭu e specialitatea acesteĭ băcăliĭ. Specialist: consultăm specialitățile medicale. Medicament care poartă numele inventatoruluĭ saŭ al celuĭ ce are drept să-l fabrice. V. generalitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spețialitate sf vz specialitate
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
specialitate (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. specialității; pl. specialități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
specialitate (-ci-a-) s. f., g.-d. art. specialității; pl. specialități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
specialitate s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. specialității; pl. specialități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPECIALITATE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPECIALITATE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: spe-ci-a-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
specialitate, specialitățisubstantiv feminin
- 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie. DEX '09 DLRLC DN
- O fi și lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBRĂILEANU, S. 229. DLRLC
- Faptele și descoperirile curg, se grămădesc; o viață de om pentru a le ști toate e scurtă și specialitatea se restrînge. GHEREA, ST. CR. II 341. DLRLC
- Nu m-amestec să-ți dau consilii în specialitatea dumitale. CARAGIALE, O. VII 131. DLRLC
- De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) care este competent într-o anumită ramură de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Va ști neapărat... să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate. ODOBESCU, S. III 12. DLRLC
-
-
- 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse). DN
- 2.1. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Eu nu fumez decît specialitate. C. PETRESCU, C. V. 54. DLRLC
-
-
etimologie:
- spécialité DEX '09 DEX '98 DN
- specialitas, -atis DEX '09 DEX '98 DN