opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

PROFERARE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera.

PROFERARE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera.

proferare sf [At: CANELLA, V. 251 / Pl: ~rări / E: profera] Rostire cu voce ridicată a unor blesteme, amenințări etc.

PROFERARE, proferări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profera; pronunțare, rostire. Proferare de amenințări.

PROFERARE s.f. Acțiunea de a profera și rezultatul ei. [< profera].

PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profer] – Din fr. proférer.

PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profer] – Din fr. proférer.

profera vt [At: VALIAN, V. / V: (înv; cscj) ~feri / Pzi: ~rez, (rar) profer / E: fr proférer] (C. i. de obicei blesteme, amenințări etc.) A rosti1 cu voce ridicată Si: (grî, rar) a proferisi.

proferi v vz profera

PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. A rosti, a pronunța (mai ales injurii, amenințări etc.). Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22. Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40. Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105.

PROFERA vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, amenințări etc. [< fr. proférer, cf. lat. proferre – a purta înainte].

PROFERA vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, amenințări. (< fr. proférer)

A PROFERA ~ez tranz. (amenințări, blesteme, injurii) A enunța cu glas răstit. [Și profer] /<fr. proférer

proferà v. a rosti: a profera amenințări.

*profér, a -á v. tr. (fr. proférer, d. lat. pro-ferre. V. su-fer). Pronunț, rostesc, articulez: a profera insulte.

Ortografice DOOM

proferare (livr.) s. f., g.-d. art. proferării; pl. proferări

proferare (livr.) s. f., g.-d. art. proferării; pl. proferări

proferare s. f., g.-d. art. proferării; pl. proferări

profera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. proferez, 3 proferează; conj. prez. 1 sg. să proferez, 3 să profereze

!profera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 proferează

profera vb., ind. prez. 1 sg. proferez/profer, 3 sg. și pl. proferează/proferă

profera (ind. prez. 3 sg. și pl. proferă)

proferez.

Sinonime

PROFERA vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)

PROFERA vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)

Intrare: proferare
proferare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proferare
  • proferarea
plural
  • proferări
  • proferările
genitiv-dativ singular
  • proferări
  • proferării
plural
  • proferări
  • proferărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: profera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profera
  • proferare
  • proferat
  • proferatu‑
  • proferând
  • proferându‑
 singular plural
  • proferează
  • proferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proferez
 (să)
  • proferez
  • proferam
  • proferai
  • proferasem
a II-a (tu)
  • proferezi
 (să)
  • proferezi
  • proferai
  • proferași
  • proferaseși
a III-a (el, ea)
  • proferează
 (să)
  • profereze
  • profera
  • proferă
  • proferase
plural I (noi)
  • proferăm
 (să)
  • proferăm
  • proferam
  • proferarăm
  • proferaserăm
  • proferasem
a II-a (voi)
  • proferați
 (să)
  • proferați
  • proferați
  • proferarăți
  • proferaserăți
  • proferaseți
a III-a (ei, ele)
  • proferează
 (să)
  • profereze
  • proferau
  • proferară
  • proferaseră
verb (VT1)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profera
  • proferare
  • proferat
  • proferatu‑
  • proferând
  • proferându‑
 singular plural
  • proferă
  • proferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profer
 (să)
  • profer
  • proferam
  • proferai
  • proferasem
a II-a (tu)
  • proferi
 (să)
  • proferi
  • proferai
  • proferași
  • proferaseși
a III-a (el, ea)
  • proferă
 (să)
  • profere
  • profera
  • proferă
  • proferase
plural I (noi)
  • proferăm
 (să)
  • proferăm
  • proferam
  • proferarăm
  • proferaserăm
  • proferasem
a II-a (voi)
  • proferați
 (să)
  • proferați
  • proferați
  • proferarăți
  • proferaserăți
  • proferaseți
a III-a (ei, ele)
  • proferă
 (să)
  • profere
  • proferau
  • proferară
  • proferaseră
proferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

proferare, proferărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a profera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pronunțare rostire
    • format_quote Proferare de amenințări. DLRLC
etimologie:
  • vezi profera DEX '09 DEX '98 DN

profera, proferezverb

  • 1. livresc A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: proferisi pronunța rosti spune
    • format_quote Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22. DLRLC
    • format_quote Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40. DLRLC
    • format_quote Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.