PROFERA, proferez, vb. I. Tranz. A rosti, a pronunța (mai ales injurii, amenințări etc.). Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22. Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40. Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105.