2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

PROFANA, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

PROFANA, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

PROFANAT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.

PROFANAT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.

profana vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 725 / V: (îvr) ~făni[1] / Pzi: ~nez, (îvr) profan / E: fr profaner] 1 A trata fără respectul cuvenit, cu dispreț, cu violență ceva considerat sfânt. 2 (Pgn) A știrbi cinstea, curățenia unei ființe, a unui lucru venerabil etc. Si: a batjocori, a pângări, a spurca. corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: profăni LauraGellner

profanat, ~ă a [At: BOLLIAC, C. 172 / Pl: ~ați, ~e / E: profana] 1 (D. ceva considerat sfânt) Care este sau a fost tratat fără respectul cuvenit, disprețuit. 2 (D. ființe venerabile) Care este sau a fost batjocorit, dezonorat, necinstit Si: pângărit.

profăni v vz profana

PROFANA, profanez, vb. I. Tranz. A trata necuviincios ceva (considerat ca) sfînt, demn de un profund respect; a pîngări; p. ext. a necinsti, a terfeli. Orice premiu de răsplată e căzut, e profanat, Cînd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. BOLLIAC, O. 172. ◊ Fig. Acest rîu frumos nu-i profanat nici de fabrici, nici de guri de canaluri. SADOVEANU, E. 137.

PROFANA vb. I. tr. A pîngări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare].

PROFANA vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare)

A PROFANA ~ez tranz. (lucruri sau ființe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a pângări; a huli. /<fr. profaner, lat. profanare

profanà v. 1. a nu trata cu respect cele sfinte sau a le întrebuința la scopuri profane; 2. fig. a face un uz nedemn: a profana amiciția.

*profanéz v. tr. (lat. profanare, d. profanus, profan). Pîngăresc, spurc, întrebuințez în mod nelegiuit cele sacre: a profana potiru. Fig. A-țĭ profana talentu cu oamenĭ care nu te pricep.

Ortografice DOOM

profana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. profanez, 3 profanea; conj. prez. 1 sg. să profanez, 3 să profaneze

profana (a ~) vb., ind. prez. 3 profanea

profana vb., ind. prez. 1 sg. profanez, 3 sg. și pl. profanea

profanat adj. m., pl. profanați; f. sg. profanată, pl. profanate

Sinonime

PROFANA vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pângări, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfânt.) 2. v. pângări.

PROFANA vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, terfeli.

PROFANAT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit.

PROFANAT adj. pângărit, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mânjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)

profana vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. TERFELI.

PROFANA vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pîngări, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfînt.) 2. a pîngări, a spurca, (înv. și pop.) a prihăni, (reg.) a mîrșăvi, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, (înv. și pop. fig.) a scîrnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)

PROFANAT adj. pîngărit, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)

profanat adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. TERFELIT.

Intrare: profana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profana
  • profanare
  • profanat
  • profanatu‑
  • profanând
  • profanându‑
singular plural
  • profanea
  • profanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profanez
(să)
  • profanez
  • profanam
  • profanai
  • profanasem
a II-a (tu)
  • profanezi
(să)
  • profanezi
  • profanai
  • profanași
  • profanaseși
a III-a (el, ea)
  • profanea
(să)
  • profaneze
  • profana
  • profană
  • profanase
plural I (noi)
  • profanăm
(să)
  • profanăm
  • profanam
  • profanarăm
  • profanaserăm
  • profanasem
a II-a (voi)
  • profanați
(să)
  • profanați
  • profanați
  • profanarăți
  • profanaserăți
  • profanaseți
a III-a (ei, ele)
  • profanea
(să)
  • profaneze
  • profanau
  • profana
  • profanaseră
profăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: profanat
profanat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profanat
  • profanatul
  • profanatu‑
  • profana
  • profanata
plural
  • profanați
  • profanații
  • profanate
  • profanatele
genitiv-dativ singular
  • profanat
  • profanatului
  • profanate
  • profanatei
plural
  • profanați
  • profanaților
  • profanate
  • profanatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

profana, profanezverb

  • 1. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pângări
    • format_quote Orice premiu de răsplată e căzut, e profanat, Cînd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. BOLLIAC, O. 172. DLRLC
    • format_quote figurat Acest rîu frumos nu-i profanat nici de fabrici, nici de guri de canaluri. SADOVEANU, E. 137. DLRLC
etimologie:

profanat, profanaadjectiv

etimologie:
  • vezi profana DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.