16 definiții pentru prociti proceti proceta procita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat’.

PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat’.

prociti [At: (sec. XVI) DHLR II, 527 / V: (îrg; cscj) ~ceta, ~cita, (reg) ~ceti / Pzi: ~tesc / E: slv прочитати] 1 vt (Înv; c. i. acte, cărți, texte etc.) A citi în întregime sau mereu. 2 vt (Înv; c. i. acte, cărți, texte etc.) A citi cu voce tare în fața cuiva. 3 vt(a) (Îvp; c. i. acte, cărți, texte etc.) A reciti. 4 vt (Îrg; c. i. lucruri citite, cunoscute, știute, presupuse etc.) A repeta (1) în gând sau cu voce tare. 5 vt (Înv; c. i. elevi) A examina din toată materia, recapitulativ. 6 vt (Pop; c. i. oameni) A mustra1. 7 vi (Olt) A vorbi fară rost Si: a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni.

PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. A citi ceva din nou, de mai multe ori; a reciti. (Atestat în forma proceti) Rugăm pe frații noștri din oricare lăture a proceti cu minte umilită «Istoria pentru începutul romînilor». RUSSO, S. 60. Acea carte, acea. slovă... de mii de ori procetite. CONACHI, P. 243. ◊ Absol. Îmi citea și-mi procitea Și din gură îmi grăia. PĂSCULESCU, E. R. 18. 2. (Cu privire la elevi) A asculta, a examina. In fiece zi a săptămînii se schimba o tăbliță pe băț, iar sîmbătă un școlar mai mare... îi procitea pe ceilalți, adică îi punea să spună lecția. CĂLINESCU, I. C. 39. Îndeamnă păcatul pe bădița Vasile... să puie pe unul Nic’ a lui Costache să mă procitească. CREANGĂ, A. 5. ◊ Refl. pas. În toată sîmbătă să se procitească băieții și fetele, adecă să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămînă. CREANGĂ, A. 3. – Variantă: procetí vb. IV.

A PROCITÍ ~ésc tranz. înv. 1) A citi din nou. 2) (elevi) A întreba la o materie învățată; a examina oral; a asculta. 3) A mustra cu blândețe; a dojeni. /<rus. proțitoti

procitì v. a citi de mai multe ori: preotul mai procitia glasurile ISP.; 2. a repeta: să procitesc în mintea-mi mii de spuneri cu folos PANN; 3. Mold. a asculta lecția pe un școlar. [Slav. PROČITATI, a citi pe de-antregul].

PROCETÍ vb. IV v. prociti.

procitésc v. tr. (vsl. pročĭtati, rus. -átĭ. V. citesc). Vechĭ. Azĭ iron. Citesc mereŭ din scoarță’n scoarță, repet. Spun lecțiunea. Fig. Iron. Mustru, cicălesc. – În est procetesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 prociteáscă

procití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 sg. și pl. prociteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCITÍ vb. v. admonesta, asculta, bodogăni, certa, chestiona, cicăli, dăscăli, dojeni, examina, flecări, interoga, îndruga, întreba, moraliza, mustra, pălăvrăgi, plictisi, reciti, repeta, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

prociti vb. v. ADMONESTA. ASCULTA. BODOGĂNI. CERTA. CHESTIONA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. EXAMINA. FLECARI. INTEROGA. ÎNDRUGA. ÎNTREBA. MORALIZA. MUSTRA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. RECITI. REPETA. SÎCÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

procití (procitésc, procitít), vb.1. A citi. – 2. A repeta. – 3. A recita. – 4. A examina un elev. – 5. A certa, a cicăli. – Var. proceti. Sl. pročitati (Tiktin). – Der. pocitanie (var. prociteală), s. f. (lectură; repetiție), din sl. pročitanie, înv.

Intrare: prociti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prociti
  • procitire
  • procitit
  • procititu‑
  • procitind
  • procitindu‑
singular plural
  • procitește
  • procitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • procitesc
(să)
  • procitesc
  • prociteam
  • procitii
  • procitisem
a II-a (tu)
  • procitești
(să)
  • procitești
  • prociteai
  • procitiși
  • procitiseși
a III-a (el, ea)
  • procitește
(să)
  • procitească
  • procitea
  • prociti
  • procitise
plural I (noi)
  • procitim
(să)
  • procitim
  • prociteam
  • procitirăm
  • procitiserăm
  • procitisem
a II-a (voi)
  • procitiți
(să)
  • procitiți
  • prociteați
  • procitirăți
  • procitiserăți
  • procitiseți
a III-a (ei, ele)
  • procitesc
(să)
  • procitească
  • prociteau
  • prociti
  • procitiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proceti
  • procetire
  • procetit
  • procetitu‑
  • procetind
  • procetindu‑
singular plural
  • procetește
  • procetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • procetesc
(să)
  • procetesc
  • proceteam
  • procetii
  • procetisem
a II-a (tu)
  • procetești
(să)
  • procetești
  • proceteai
  • procetiși
  • procetiseși
a III-a (el, ea)
  • procetește
(să)
  • procetească
  • procetea
  • proceti
  • procetise
plural I (noi)
  • procetim
(să)
  • procetim
  • proceteam
  • procetirăm
  • procetiserăm
  • procetisem
a II-a (voi)
  • procetiți
(să)
  • procetiți
  • proceteați
  • procetirăți
  • procetiserăți
  • procetiseți
a III-a (ei, ele)
  • procetesc
(să)
  • procetească
  • proceteau
  • proceti
  • procetiseră
proceta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
procita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)