21 de definiții pentru procesiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis.

procesiune sf [At: DRLU / V: (îrg) ~cesie, (înv) proțesie, (reg) prosâțâie, proțision / Pl: ~ni / E: fr procession, lat processio, -onis, ger Prozession] 1 Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii, precedați de slujitorii bisericii, merg în convoi, purtând adesea diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a cere ajutorul ori a mulțumi divinității într-o anumită împrejurare. 2 (Reg; îf procesie) Totalitate a obiectelor de cult care se folosesc în timpul unei procesiuni (1) sau în ritualul înmormântării. 3 (Pgn) Grup de oameni care merg într-un șir lung în aceeași direcție și cu același scop Si: alai, convoi, cortegiu. 4 (Pgn; rar) Șir de elemente. 5 (Pex; rar) Repetare, succesiune la intervale regulate de timp.

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. Șir lung de persoane (care merg undeva); cortegiu, convoi, alai. Procesiunea s-a oprit în preajma, așezării prisăcarului. SADOVEANU, A. E. 205. Ochii îi rămîneau fixați la ușa cazinoului, larg deschisă, prin care sălile de joc și de spectacol vărsau o necurmată procesiune, C. PETRESCU, Î. I 11. Eteriștii și zavergiii, adunați în mănăstirea Galata... pornesc în procesiune cu steagul alb. GHICA, S. 103. ◊ (Glumeț) Procesiunea [de gîște sălbatice], navigînd lin, intră deodată, ca pe-o poartă de întuneric, în umbra, arinilor bătrîni. SADOVEANU, O. VIII 209. ◊ (În practicile religioase) Ceremonie în care credincioșii merg în convoi, purtînd diferite obiecte de cult și cîntînd imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a obține ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [La Ierusalim] se plătea, un drept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU, O. 297. – Variantă:(învechit) procésie (ALECSANDRI, S. 280) s. f.

PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio].

PROCESIÚNE s. f. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni. ◊ (p. ext.) convoi, cortegiu; alai. (< fr. procession, lat. processio)

PROCESIÚNE ~i f. 1) Șir lung de persoane care merg în mod solemn în aceeași direcție; alai; cortegiu. 2) Ceremonie religioasă în cursul căreia credincioșii merg în coloană, cântând imnuri și rostind rugăciuni. [Sil. -si-u-] /<fr. procession, lat. processio, ~onis

procesi(un)e f. 1. ceremonie religioasă condusă de preoți cari merg în ordine, făcând rugăciuni sau cântând imnuri de laudă; 2. lung șir de persoane cari pășesc în rând una după alta.

*procesiúne f. (lat. pro-cessio, -ónis. V. cesiune, suc-cesiune). Mers solemn al uneĭ mulțimĭ: procesiune religioasă, patriotică. Fig. Fam. Lung șir de persoane în mers: o procesiune de creditorĭ.

PROCÉSIE s. f. v. procesiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

procesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiunii; pl. procesiuni

procesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROCESIÚNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ mortuară.)

PROCESIUNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ de înmormîntare.)

Intrare: procesiune
procesiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procesiune
  • procesiunea
plural
  • procesiuni
  • procesiunile
genitiv-dativ singular
  • procesiuni
  • procesiunii
plural
  • procesiuni
  • procesiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procesie
  • procesia
plural
  • procesii
  • procesiile
genitiv-dativ singular
  • procesii
  • procesiei
plural
  • procesii
  • procesiilor
vocativ singular
plural
prosâțâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proțesie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proțision
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

procesiune, procesiunisubstantiv feminin

  • 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Procesiunea s-a oprit în preajma așezării prisăcarului. SADOVEANU, A. E. 205. DLRLC
    • format_quote Ochii îi rămîneau fixați la ușa cazinoului, larg deschisă, prin care sălile de joc și de spectacol vărsau o necurmată procesiune, C. PETRESCU, Î. I 11. DLRLC
    • format_quote Eteriștii și zavergiii, adunați în mănăstirea Galata... pornesc în procesiune cu steagul alb. GHICA, S. 103. DLRLC
    • format_quote glumeț Procesiunea [de gâște sălbatice], navigînd lin, intră deodată, ca pe-o poartă de întuneric, în umbra arinilor bătrîni. SADOVEANU, O. VIII 209. DLRLC
  • 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. DEX '09 DLRLC MDN '00
    • format_quote [La Ierusalim] se plătea, un drept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU, O. 297. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.