21 de definiții pentru procesiune procesie prosâțâie proțesie proțision (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis.

procesiune sf [At: DRLU / V: (îrg) ~cesie, (înv) proțesie, (reg) prosâțâie, proțision / Pl: ~ni / E: fr procession, lat processio, -onis, ger Prozession] 1 Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii, precedați de slujitorii bisericii, merg în convoi, purtând adesea diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a cere ajutorul ori a mulțumi divinității într-o anumită împrejurare. 2 (Reg; îf procesie) Totalitate a obiectelor de cult care se folosesc în timpul unei procesiuni (1) sau în ritualul înmormântării. 3 (Pgn) Grup de oameni care merg într-un șir lung în aceeași direcție și cu același scop Si: alai, convoi, cortegiu. 4 (Pgn; rar) Șir de elemente. 5 (Pex; rar) Repetare, succesiune la intervale regulate de timp.

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.

PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. Șir lung de persoane (care merg undeva); cortegiu, convoi, alai. Procesiunea s-a oprit în preajma, așezării prisăcarului. SADOVEANU, A. E. 205. Ochii îi rămîneau fixați la ușa cazinoului, larg deschisă, prin care sălile de joc și de spectacol vărsau o necurmată procesiune, C. PETRESCU, Î. I 11. Eteriștii și zavergiii, adunați în mănăstirea Galata... pornesc în procesiune cu steagul alb. GHICA, S. 103. ◊ (Glumeț) Procesiunea [de gîște sălbatice], navigînd lin, intră deodată, ca pe-o poartă de întuneric, în umbra, arinilor bătrîni. SADOVEANU, O. VIII 209. ◊ (În practicile religioase) Ceremonie în care credincioșii merg în convoi, purtînd diferite obiecte de cult și cîntînd imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a obține ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [La Ierusalim] se plătea, un clrept deosebit pentru orice procesiune. BOLINTINEANU, O. 297. – Variantă:(învechit) procésie (ALECSANDRI, S. 280) s. f.

PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio].

PROCESIÚNE s. f. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni. ◊ (p. ext.) convoi, cortegiu; alai. (< fr. procession, lat. processio)

PROCESIÚNE ~i f. 1) Șir lung de persoane care merg în mod solemn în aceeași direcție; alai; cortegiu. 2) Ceremonie religioasă în cursul căreia credincioșii merg în coloană, cântând imnuri și rostind rugăciuni. [Sil. -si-u-] /<fr. procession, lat. processio, ~onis

procesi(un)e f. 1. ceremonie religioasă condusă de preoți cari merg în ordine, făcând rugăciuni sau cântând imnuri de laudă; 2. lung șir de persoane cari pășesc în rând una după alta.

*procesiúne f. (lat. pro-cessio, -ónis. V. cesiune, suc-cesiune). Mers solemn al uneĭ mulțimĭ: procesiune religioasă, patriotică. Fig. Fam. Lung șir de persoane în mers: o procesiune de creditorĭ.

PROCÉSIE s. f. v. procesiune.

PROCÉSIE s. f. v. procesiune.

PROCÉSIE s. f. v. procesiune.

prosâțâie sf vz procesiune

PROCÉSIE s.f. v. procesiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni

procesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCESIÚNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ mortuară.)

arată toate definițiile

Intrare: procesiune
procesiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procesiune
  • procesiunea
plural
  • procesiuni
  • procesiunile
genitiv-dativ singular
  • procesiuni
  • procesiunii
plural
  • procesiuni
  • procesiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procesie
  • procesia
plural
  • procesii
  • procesiile
genitiv-dativ singular
  • procesii
  • procesiei
plural
  • procesii
  • procesiilor
vocativ singular
plural
prosâțâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proțesie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proțision
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.