procesiune sf [At: DRLU / V: (îrg) ~cesie, (înv) proțesie, (reg) prosâțâie, proțision / Pl: ~ni / E: fr procession, lat processio, -onis, ger Prozession] 1 Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii, precedați de slujitorii bisericii, merg în convoi, purtând adesea diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a cere ajutorul ori a mulțumi divinității într-o anumită împrejurare. 2 (Reg; îf procesie) Totalitate a obiectelor de cult care se folosesc în timpul unei procesiuni (1) sau în ritualul înmormântării. 3 (Pgn) Grup de oameni care merg într-un șir lung în aceeași direcție și cu același scop Si: alai, convoi, cortegiu. 4 (Pgn; rar) Șir de elemente. 5 (Pex; rar) Repetare, succesiune la intervale regulate de timp.