13 definiții pentru probitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBITÁTE s. f. Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis.

PROBITÁTE s. f. (Livr.) Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis.

PROBITÁTE s. f. Cinste, onestitate, integritate. Acest bărbat în scurta lui viață cîștigase numele de cinstit și drept într-atîta, încît era de ajuns a-l pomeni pentru a arăta probitatea personificată. NEGRUZZI, S. I 244. Săteni cunoscuți prin probitatea și munca lor. I. IONESCU, P. 204.

PROBITÁTE s.f. Cinste; integritate, onestitate. [Cf. lat. probitas, fr. probité].

PROBITÁTE s. f. cinste; integritate, onestitate. (< fr. probité, lat. probitas)

PROBITÁTE f. Caracter onest, cinstit; onestitate; cinste; integritate. /<fr. probité, lat. probitas, ~atis

probitate f. regularitate exactă întru împlinirea datoriilor sociale.

*probitáte f. (lat. próbitas, -átis). Onestitate, integritate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

probitáte s. f., g.-d. art. probitắții

probitáte s. f., g.-d. art. probității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROBITÁTE s. v. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.

probitate s. v. CINSTE. CORECTITUDINE. INCORUPTIBILITATE. INTEGRITATE. LEALITATE. ONESTITATE.

Probitate ≠ improbitate

Intrare: probitate
probitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probitate
  • probitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • probități
  • probității
plural
vocativ singular
plural