PROBITATE s. f. Cinste, onestitate, integritate. Acest bărbat în scurta lui viață cîștigase numele de cinstit și drept într-atîta, încît era de ajuns a-l pomeni pentru a arăta probitatea personificată. NEGRUZZI, S. I 244. Săteni cunoscuți prin probitatea și munca lor. I. IONESCU, P. 204.