prizărit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 177/18 / V: (reg) ~rât a, prăz~, presă~, presărât, prez~ / Pl: ~iți, ~e / E: prizări] 1 a (D. animale și plante ori părți ale lor) Care s-a oprit din creștere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor condiții neprielnice Si: (în)chircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, (reg) obidnic, patic, pimnicit, pizghirit, prizăratic, răit. 2 a (Pex) Firav. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care duce o viață modestă, grea Si: amărât, nenorocit, prăpădit, sărac, sărman. 5 a (Fig; fam) Lipsit de importanță, de valoare Si: neînsemnat. 6-7 smf, a (Reg) (Om) rănit² în război.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Despre ființe, mai rar despre plante) Care nu s-a dezvoltat bine; chircit, pipernicit, mic, firav. Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121. S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. (Cu pronunțare regională) Un căluț prizărit. Începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50. ◊ Fig. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134. – Variantă: prezărit, -ă adj.

prizărit a. Mold. 1. slab, mărunt: eram un băiat prizărit, rușinos și fricos CR.; 2. fig. neînsemnat: în vr’o notă prizărită sub o pagină neroadă EM. [Lit. străvăzător: a prizări corespunde lui a prevedea, în sens de a străvedea].

prăzărit, ~ă a vz prizărit

presărât, ~ă a vz prizărit

prezări² v vz prizări

prezări¹ vt [At: IORGA, în SFC I, 8 / Pzi: ~resc / E: pre- + zări] (Nob) A întrezări.

prezărit, ~ă a vz prizărit

prezărî v vz prizări

prizărât, ~ă a vz prizărit

prizări [At: ap. TDRG / V: prezărî, pre~, prizeri / E: slv прѣзьрѣти (сѧ)] 1 vr (Mol, Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A se pipernici. 2 vr (Mol; Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A deveni firav. 3 vi (Reg; d. oameni) A duce o viață modestă, grea. 4 vtr (Reg) A (se) răni¹ (1) în război.

prizeri v vz prizări

PREZĂRÍT, -Ă adj. v. prizărit.

PRIZĂRÍ, prizăresc, vb. IV. Refl. (Mold., Bucov., rar) A se pipernici, a se chirci. ◊ Intranz. Fig. A duce o viață grea, precară, chinuită. Fără bani nu pot începe nimică, și de aceea trebuie să prizăresc și eu. SBIERA, P. 244.

A PRIZĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se prizărească. /<sl. prĕzrĕti

A SE PRIZĂRÍ mă ~ésc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a se pipernici; a se chirci. /<sl. prĕzrĕti

prezărésc și (ob.) prizărésc (mă) v. refl. (vsl. prozarĭati, a emite lumină, prozariti, prozrĭeti, a zări pin, prĭezrĭeti, a neglija. V. zăresc). Nord. Slăbesc, devin aproape invizibil: a te prezări de oftigă.

prezărít și (ob.) prizărít, -ă adj. Nord. Foarte slab orĭ mic, care de abea se zărește: cînd îl vezĭ așa prezărit (Drum Drept, 1916, 446), un copil prezărit. Fig. Mic, neînsemnat: o notă prizărită supt o pagină neroadă (Em.). – Și prizălit?