2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.

prizărit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 177/18 / V: (reg) ~rât a, prăz~, presă~, presărât, prez~ / Pl: ~iți, ~e / E: prizări] 1 a (D. animale și plante ori părți ale lor) Care s-a oprit din creștere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor condiții neprielnice Si: (în)chircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, (reg) obidnic, patic, pimnicit, pizghirit, prizăratic, răit. 2 a (Pex) Firav. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care duce o viață modestă, grea Si: amărât, nenorocit, prăpădit, sărac, sărman. 5 a (Fig; fam) Lipsit de importanță, de valoare Si: neînsemnat. 6-7 smf, a (Reg) (Om) rănit2 în război.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Despre ființe, mai rar despre plante) Care nu s-a dezvoltat bine; chircit, pipernicit, mic, firav. Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121. S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. (Cu pronunțare regională) Un căluț prizărit. Începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50. ◊ Fig. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134. – Variantă: prezărit, -ă adj.

prizărit a. Mold. 1. slab, mărunt: eram un băiat prizărit, rușinos și fricos CR.; 2. fig. neînsemnat: în vr’o notă prizărită sub o pagină neroadă EM. [Lit. străvăzător: a prizări corespunde lui a prevedea, în sens de a străvedea].

PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti.

PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti.

prezări1 vt [At: IORGA, în SFC I, 8 / Pzi: ~resc / E: pre- + zări] (Nob) A întrezări.

prizări [At: ap. TDRG / V: prezărî, pre~, prizeri / E: slv прѣзьрѣти (сѧ)] 1 vr (Mol, Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A se pipernici. 2 vr (Mol; Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A deveni firav. 3 vi (Reg; d. oameni) A duce o viață modestă, grea. 4 vtr (Reg) A (se) răni1 (1) în război.

PREZĂRÍT, -Ă adj. v. prizărit.

PRIZĂRÍ, prizăresc, vb. IV. Refl. (Mold., Bucov., rar) A se pipernici, a se chirci. ◊ Intranz. Fig. A duce o viață grea, precară, chinuită. Fără bani nu pot începe nimică, și de aceea trebuie să prizăresc și eu. SBIERA, P. 244.

A SE PRIZĂRÍ mă ~ésc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a se pipernici; a se chirci. /<sl. prĕzrĕti

A PRIZĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se prizărească. /<sl. prĕzrĕti

prezărésc și (ob.) prizărésc (mă) v. refl. (vsl. prozarĭati, a emite lumină, prozariti, prozrĭeti, a zări pin, prĭezrĭeti, a neglija. V. zăresc). Nord. Slăbesc, devin aproape invizibil: a te prezări de oftigă.

prezărít și (ob.) prizărít, -ă adj. Nord. Foarte slab orĭ mic, care de abea se zărește: cînd îl vezĭ așa prezărit (Drum Drept, 1916, 446), un copil prezărit. Fig. Mic, neînsemnat: o notă prizărită supt o pagină neroadă (Em.). – Și prizălit?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!prizări (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizărește, imperf. 3 sg. se prizărea; conj. prez. 3 se prizărească

prizărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prizărésc, imperf. 3 sg. prizăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. prizăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIZĂRÍT adj. v. lovit, mărunt, neimportant, neînsemnat, rănit.

PRIZĂRÍT adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.

prizărit adj. v. LOVIT. MĂRUNT. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. RĂNIT.

PRIZĂRIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

PRIZĂRÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, răni, sfriji, zgârci.

prizări vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. RĂNI. SFRIJI. ZGÎRCI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prizărí (prizărésc, prizărít), vb. refl. – A se pipernici, a se sfriji, a se atrofia. – Var. prezări. Sl. prĕzrĕti „a disprețui” sau prizirati „a observa” (Tiktin). Probabil de aici prizărit, adj. (sfrijit), literal „vrednic de disprețuit din cauza micimii, abia vizibil”; vb., care se folosește mai puțin, pare să se fi format după adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prezărí, prezărésc, vb. IV (reg.) a întrezări, a întrevedea.

prizărí, prizărésc, vb. IV 1. (refl.; pop. și fam.; despre animale și plante) a deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se chirci, a se pipernici. 2. (reg.; despre oameni) a duce o viață modestă, grea. 3. (reg.) a (se) răni în război.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

prizărit, -ă, prizăriți, -te adj. (pop.d. animale și plante) care a rămas mic / nedezvoltat; pipernicit, firav

prizări, pers. a III-a sg. prizărește v. r. (pop.d. animale și plante) a deveni sau a rămâne mic / nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci

Intrare: prizărit
prizărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prizărit
  • prizăritul
  • prizăritu‑
  • prizări
  • prizărita
plural
  • prizăriți
  • prizăriții
  • prizărite
  • prizăritele
genitiv-dativ singular
  • prizărit
  • prizăritului
  • prizărite
  • prizăritei
plural
  • prizăriți
  • prizăriților
  • prizărite
  • prizăritelor
vocativ singular
plural
prezărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezărit
  • prezăritul
  • prezări
  • prezărita
plural
  • prezăriți
  • prezăriții
  • prezărite
  • prezăritele
genitiv-dativ singular
  • prezărit
  • prezăritului
  • prezărite
  • prezăritei
plural
  • prezăriți
  • prezăriților
  • prezărite
  • prezăritelor
vocativ singular
plural
presărât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăzărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prizărât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prizări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prizări
  • prizărire
  • prizărit
  • prizăritu‑
  • prizărind
  • prizărindu‑
singular plural
  • prizărește
  • prizăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prizăresc
(să)
  • prizăresc
  • prizăream
  • prizării
  • prizărisem
a II-a (tu)
  • prizărești
(să)
  • prizărești
  • prizăreai
  • prizăriși
  • prizăriseși
a III-a (el, ea)
  • prizărește
(să)
  • prizărească
  • prizărea
  • prizări
  • prizărise
plural I (noi)
  • prizărim
(să)
  • prizărim
  • prizăream
  • prizărirăm
  • prizăriserăm
  • prizărisem
a II-a (voi)
  • prizăriți
(să)
  • prizăriți
  • prizăreați
  • prizărirăți
  • prizăriserăți
  • prizăriseți
a III-a (ei, ele)
  • prizăresc
(să)
  • prizărească
  • prizăreau
  • prizări
  • prizăriseră
prezări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prezărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prizeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prizărit, prizăriadjectiv

  • 1. popular familiar (Despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121. DLRLC
    • format_quote S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Un căluț prizărît... începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50. DLRLC
    • format_quote figurat Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134. DLRLC
etimologie:
  • vezi prizări DEX '98 DEX '09

prizări, prizărescverb

  • 1. popular familiar (Despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. intranzitiv figurat A duce o viață grea, precară, chinuită. DLRLC
      • format_quote Fără bani nu pot începe nimică, și de aceea trebuie să prizăresc și eu. SBIERA, P. 244. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.