prizărit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 177/18 / V: (reg) ~rât a, prăz~, presă~, presărât, prez~ / Pl: ~iți, ~e / E: prizări] 1 a (D. animale și plante ori părți ale lor) Care s-a oprit din creștere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor condiții neprielnice Si: (în)chircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, (reg) obidnic, patic, pimnicit, pizghirit, prizăratic, răit. 2 a (Pex) Firav. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care duce o viață modestă, grea Si: amărât, nenorocit, prăpădit, sărac, sărman. 5 a (Fig; fam) Lipsit de importanță, de valoare Si: neînsemnat. 6-7 smf, a (Reg) (Om) rănit² în război.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Despre ființe, mai rar despre plante) Care nu s-a dezvoltat bine; chircit, pipernicit, mic, firav. Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121. S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. (Cu pronunțare regională) Un căluț prizărit. Începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50. ◊ Fig. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134. – Variantă: prezărit, -ă adj.

prizărit a. Mold. 1. slab, mărunt: eram un băiat prizărit, rușinos și fricos CR.; 2. fig. neînsemnat: în vr’o notă prizărită sub o pagină neroadă EM. [Lit. străvăzător: a prizări corespunde lui a prevedea, în sens de a străvedea].

prăzărit, ~ă a vz prizărit

presărât, ~ă a vz prizărit

prezări² v vz prizări

prezări¹ vt [At: IORGA, în SFC I, 8 / Pzi: ~resc / E: pre- + zări] (Nob) A întrezări.

prezărit, ~ă a vz prizărit

prezărî v vz prizări

prizărât, ~ă a vz prizărit

prizări [At: ap. TDRG / V: prezărî, pre~, prizeri / E: slv прѣзьрѣти (сѧ)] 1 vr (Mol, Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A se pipernici. 2 vr (Mol; Buc; d. animale și plante ori d. părți ale lor) A deveni firav. 3 vi (Reg; d. oameni) A duce o viață modestă, grea. 4 vtr (Reg) A (se) răni¹ (1) în război.

prizeri v vz prizări

PREZĂRÍT, -Ă adj. v. prizărit.

PRIZĂRÍ, prizăresc, vb. IV. Refl. (Mold., Bucov., rar) A se pipernici, a se chirci. ◊ Intranz. Fig. A duce o viață grea, precară, chinuită. Fără bani nu pot începe nimică, și de aceea trebuie să prizăresc și eu. SBIERA, P. 244.

A SE PRIZĂRÍ mă ~ésc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a se pipernici; a se chirci. /<sl. prĕzrĕti

A PRIZĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se prizărească. /<sl. prĕzrĕti

prezărésc și (ob.) prizărésc (mă) v. refl. (vsl. prozarĭati, a emite lumină, prozariti, prozrĭeti, a zări pin, prĭezrĭeti, a neglija. V. zăresc). Nord. Slăbesc, devin aproape invizibil: a te prezări de oftigă.

prezărít și (ob.) prizărít, -ă adj. Nord. Foarte slab orĭ mic, care de abea se zărește: cînd îl vezĭ așa prezărit (Drum Drept, 1916, 446), un copil prezărit. Fig. Mic, neînsemnat: o notă prizărită supt o pagină neroadă (Em.). – Și prizălit?

prizărésc, -rít, V. prezăresc.

!prizări (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizărește, imperf. 3 sg. se prizărea; conj. prez. 3 să se prizărească

prizărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prizărésc, imperf. 3 sg. prizăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. prizăreáscă

PRIZĂRÍT adj. v. lovit, mărunt, neimportant, neînsemnat, rănit.

PRIZĂRÍT adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.

prizărit adj. v. LOVIT. MĂRUNT. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. RĂNIT.

PRIZĂRIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

Prizărit ≠ zdravăn

PRIZĂRÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, răni, sfriji, zgârci.

prizări vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. RĂNI. SFRIJI. ZGÎRCI.

prizărí (prizărésc, prizărít), vb. refl. – A se pipernici, a se sfriji, a se atrofia. – Var. prezări. Sl. prĕzrĕti „a disprețui” sau prizirati „a observa” (Tiktin). Probabil de aici prizărit, adj. (sfrijit), literal „vrednic de disprețuit din cauza micimii, abia vizibil”; vb., care se folosește mai puțin, pare să se fi format după adj.

prezărí, prezărésc, vb. IV (reg.) a întrezări, a întrevedea.

prizărí, prizărésc, vb. IV 1. (refl.; pop. și fam.; despre animale și plante) a deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se chirci, a se pipernici. 2. (reg.; despre oameni) a duce o viață modestă, grea. 3. (reg.) a (se) răni în război.

prizărit, -ă, prizăriți, -te adj. (pop. – d. animale și plante) care a rămas mic / nedezvoltat; pipernicit, firav

prizări, pers. a III-a sg. prizărește v. r. (pop. – d. animale și plante) a deveni sau a rămâne mic / nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci