opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

PRIVARE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva.

PRIVARE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva.

privare sf [At: DL / Pl: ~vări / E: priva] (Liv) 1-3 Lipsire (de un avantaj sau) (de un drept care i se cuvine ori) de ceva necesar Si: privațiune (1-3).

PRIVARE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva; lipsire. Privare de drepturi.

PRIVA, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.

PRIVA, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.

priva vtr [At: CALENDARIU (1794), 37/29 / Pzi: ~vez / E: fr priver, lat privare] (Liv) 1-4 A (se) lipsi (de un avantaj sau) de un drept care i se cuvine. 5-6 A (se) lipsi de ceva necesar.

PRIVA, privez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de ceva necesar, a-i lua cuiva dreptul sau posibilitatea de a se folosi sau de a se bucura de ceva. Privat de drepturile civile. ◊ Refl. M-am privat de altele, dar am ales în schimb niște plăci! C. PETRESCU, Î. II 131.

PRIVA vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putința (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].

PRIVA vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunța la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)

A PRIVA ~ez tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent și necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare

A SE PRIVA mă ~ez intranz. A renunța la ceva inerent și necesar. /<fr. priver, lat. privare

privà v. a lua cuiva ce are, a-l lipsi de un folos.

*privéz v. tr. (lat. privare). Lipsesc, despoĭ: a priva pe cineva de un drept. V. refl. Mă lipsesc de o folosință: părințiĭ se privează de multe plăcerĭ numaĭ ca să-ĭ facă pe copiĭ maĭ fericițĭ.

Ortografice DOOM

privare s. f., g.-d. art. privării; pl. privări

privare s. f., g.-d. art. privării; pl. privări

privare s. f., g.-d. art. privării; pl. privări

priva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. privez, 3 privează; conj. prez. 1 sg. să privez, 3 să priveze

priva (a ~) vb., ind. prez. 3 privează

priva vb., ind. prez. 1 sg. privez, 3 sg. și pl. privează

Etimologice

priva (privez, privat), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s. f., din fr. privé; privați(un)e, s. f., din fr. privation; privatist, s. m. (înv., Trans., persoană care-și face studiile în particular).

Sinonime

PRIVA vb. v. lipsi.

PRIVA vb. v. refuza.

priva vb. v. LIPSI.

Intrare: privare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privare
  • privarea
plural
  • privări
  • privările
genitiv-dativ singular
  • privări
  • privării
plural
  • privări
  • privărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: priva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priva
  • privare
  • privat
  • privatu‑
  • privând
  • privându‑
 singular plural
  • privează
  • privați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • privez
 (să)
  • privez
  • privam
  • privai
  • privasem
a II-a (tu)
  • privezi
 (să)
  • privezi
  • privai
  • privași
  • privaseși
a III-a (el, ea)
  • privează
 (să)
  • priveze
  • priva
  • privă
  • privase
plural I (noi)
  • privăm
 (să)
  • privăm
  • privam
  • privarăm
  • privaserăm
  • privasem
a II-a (voi)
  • privați
 (să)
  • privați
  • privați
  • privarăți
  • privaserăți
  • privaseți
a III-a (ei, ele)
  • privează
 (să)
  • priveze
  • privau
  • privară
  • privaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

privare, privărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) priva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lipsire
    • format_quote Privare de drepturi. DLRLC
etimologie:
  • vezi priva DEX '98 DEX '09

priva, privezverb

  • 1. livresc A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: refuza împiedica
    • format_quote Privat de drepturile civile. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. DEX '09 DEX '98
      sinonime: lipsi renunța
      • format_quote M-am privat de altele, dar am ales în schimb niște plăci! C. PETRESCU, Î. II 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „privare”

Visit YouGlish.com