PRISTAV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ.

prestăvi v vz pristăvi¹

pristav [At: (a. 1630) IORGA, S. D. I, 274 / A și: (reg) pris~ / Pl: (1-13) ~i, (14) ~uri / E: slv приставъ] 1 sm (Îrg) Persoană însărcinată cu supravegherea unui grup de oameni care lucrează la o construcție. 2 sm (Reg) Persoană care supraveghea munca oamenilor de pe o moșie Si: (înv) logofăt, vătaf. 3 sm (Reg; îs) ~ de pluguri Persoană care supraveghea plugurile și plugarii de pe o moșie. 4 sm (Înv; pgn; de obicei urmat de determinări care arată felul) Supraveghetor. 5 sm (Înv; pgn; de obicei urmat de determinări care arată felul) Administrator. 6 sm (Înv; pgn; de obicei urmat de determinări care arată felul) Paznic². 7 sm (Înv; îs) ~ul casei Majordom. 8 sm (înv) Slujbaș care avea diverse atribuții financiare sau juridice, mai ales ca executor. 9 sm (Mol; Trs) Fiecare dintre persoanele care făceau parte din consiliul de conducere al unei comune Si: pârgar. 10 sm (Îrg) Fiecare dintre persoanele care îndeplinesc sarcini subordonate cu prilejul unei sărbători religioase, al unei ceremonii etc. 11-12 sm, a (Persoană) care avea sarcina să anunțe public pristavurile (14) Si: crainic, (îvr) priatavnic. 13 sm (Trs) Argat. 14 sm (Trs) Odăiaș. 15 sn Dispoziție anunțată de pristav (11).

pristazi^[1] v vz pristăvi¹ corectat(ă)

pristăvi² vt [At: CIHAC, II, 294 / Pzi: ~vesc / E: pristav] (Îvr; c. i. oameni) 1-13 A numi pristav (1-13).

pristăvi¹ vr [At: CORESI, EV. 248 / V: (înv) preas~, pres~, ~tovi, (reg) ~tazi / Pzi: ~vesc / E: slv прѣставити сѧ] (Îrg) A muri¹.

pristovi v vz pristăvi¹

PRISTAV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ.

PRISTAV¹, pristavi, s. m. (Învechit) 1. Cel care anunța poporului știrile oriciale; crainic. A strigat și pristavul porunca. SADOVEANU, D. P. 26. Tunurile seraiului și pristavii în piețe vestiră moartea lui Murad al III-lea. BĂLCESCU, O. II 63. ♦ Slujbaș cu funcții administrative; ispravnic. Eu îs ficior boieresc... Pot s-ajung și pristav. ALECSANDRI, T. 665. Noi la pristav am strigat Și către el ne-am lăudat, Să ne dea drumul împăratul. PĂSCULESCU, L. P. 220. 2. Slujbaș pe moșia unui boier; vătaf. Cînd sînt mai multe pluguri pe brazdă... este unul pus mai mare peste toate plugurile; el se numește vătav sau pristav. PAMFILE, A. R. 51.

PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Învechit și arhaizant) A muri. Sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit! Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit. COȘBUC, P. II 197. Aflatu-vei din zvonul și jalea obștii că s-au pristăvit fericitul domn... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie. ODOBESCU, S. I 68.

PRISTAV ~i m. înv. 1) Persoană care anunță știrile oficiale; crainic. 2) Supraveghetor pe moșia unui boier; vătaf. /<sl. pristavu

pristav m. strigător public: împăratul puse să strige pristavul în toată împărăția ISP. [Slav. PRISTAVŬ].

pristăvì v. a muri: s’a pristăvit fericitul Domn OD. [Slav. PRĬESTAVITI, lit. a se strămuta].

prestăvésc, V. pristăvesc.

prístav (est) și -áv (vest) m. (vsl. pristavŭ, d. pristaviti, a așeza; sîrb. prístav, adjunct; rus. pristav, comisar de poliție, mesager. V. po- și ră-stav). Vechĭ. Supraveghetor, administrator. Azĭ. Rar. Munt. Craĭnic, anunțător. Mold. Supraveghetor de podarĭ (de măturătorĭ de stradă). Trans. Portărel. Odăĭaș. Argat. V. telal.

pristăvésc (mă) v. refl. (vsl. prĭestaviti, a strămuta, -vlĭati sen, a muri; sîrb. prestaviti se, rus. prestávitĭ-sĕa. V. stăvesc). L. V. Mor, mă mut din lumea asta. – Și pre- (Let. 2, 42) și prea-.

pristav² (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristavi

pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pristăvesc, 3 sg. se pristăvește, imperf. 1 sg. mă pristăveam; conj. prez. 1 sg. să mă pristăvesc, 3 să se pristăvească; imper. 2 sg. afirm. pristăvește-te; ger. pristăvindu-mă

pristav¹ (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristavi

!pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvește, imperf. 3 sg. se pristăvea; conj. prez. 3 să se pristăvească

pristav (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristavi

pristăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pristăvesc, imperf. 3 sg. pristăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. pristăvească

pristav (pristavi), s. m. – 1. Crainic. – 2. Ordonanță, poruncă. – 3. Intendent, vătaf. Sl. pristavŭ „ușier” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Conev 60). – Der. pristăvi, vb. (înv., a instala în funcție, a preda postul), din sl. pristaviti; pristăvoaie, s. f. (soția pristavului); pristavlisi, vb. (a înmîna), din rus. pristavlivati, toate înv.

pristăvi (pristăvesc, pristăvit), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv.

PRISTAV s. v. administrator, crainic, mesager, pază, paznic, păzitor, portărel, sol, strajă, străjer, trimis, vechil, vestitor.

PRISTĂVI vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sfârși, stinge, sucomba.

pristav s. v. ADMINISTRATOR. CRAINIC. MESAGER. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. PORTĂREL. SOL. STRAJĂ. STRĂJER. TRIMIS. VECHIL. VESTITOR.

pristăvi vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.

pristăvi², pristăvesc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva).

pristăví, pristăvesc, (pristevi), v.r. (înv.) A se stinge, a muri: „…și un prunc ce s-au pristevit și 3 fete ce s-au pristeavit, ca să le fie pomenire și spre spășenia sufleteloru loru…” (Socolan, 2008: 273; doc. din 1847). – Din sl. prěstavitisen „a muri” (Cihac, Miklosich, după DER, DEX).