pristăví, pristăvesc, (pristevi), v.r. (înv.) A se stinge, a muri: „…și un prunc ce s-au pristevit și 3 fete ce s-au pristeavit, ca să le fie pomenire și spre spășenia sufleteloru loru…” (Socolan, 2008: 273; doc. din 1847). – Din sl. prěstavitisen „a muri” (Cihac, Miklosich, după DER, DEX).