PRISTAV¹, pristavi, s. m. (Învechit) 1. Cel care anunța poporului știrile oriciale; crainic. A strigat și pristavul porunca. SADOVEANU, D. P. 26. Tunurile seraiului și pristavii în piețe vestiră moartea lui Murad al III-lea. BĂLCESCU, O. II 63. ♦ Slujbaș cu funcții administrative; ispravnic. Eu îs ficior boieresc... Pot s-ajung și pristav. ALECSANDRI, T. 665. Noi la pristav am strigat Și către el ne-am lăudat, Să ne dea drumul împăratul. PĂSCULESCU, L. P. 220. 2. Slujbaș pe moșia unui boier; vătaf. Cînd sînt mai multe pluguri pe brazdă... este unul pus mai mare peste toate plugurile; el se numește vătav sau pristav. PAMFILE, A. R. 51.