primenire sf [At: BIBLIA (1688), 3611/19 / Pl: ~ri / E: primeni] 1 Înlocuire parțială sau totală cu altceva (nou) Si: împrospătare, înnoire, primeneală (1), primenit¹ (1), reînnoire. 2 Luare a unei forme, a unui aspect, conținut noi. Si: primeneală (2), primenit¹ (2). 3 (Îvr; spc) Schimbare a numelui cuiva și punere a unui nume nou Si: primenit¹ (3). 4 Schimbare a pansamentului la răni, la plăgi Si: primenit¹ (4). 5 Vindecare de boală Si: primenit¹ (5). 6 Schimbare a lenjeriei purtate și murdare cu alta curată Si: primeneală (5), primenit¹ (6). 7 Schimbare a hainelor cu altele curate, curățate, bune Si: primenit¹ (7). 8 Punere de potcoave noi la cabaline Si: primenit¹ (8). 9 (Pex) Împodobire a picioarelor cailor Si: primenit¹ (9). 10 (D. lună și lumina ei) Situare în faza de creștere sau descreștere, apărând sau dispărând din umbra pământului Si: primenit¹ (10). 11 (Îvr; îf premenire) Transfigurare. 12 (Îvr; îf premenire) Desfătare. 13 (Îvr; îf premenire) Mutare.

PRIMENIRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (d e) primeni; fig. schimbare (în bine), împrospătare, înnoire, regenerare. Procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc. SADOVEANU, E. 34. Toate s-au petrecut, s-au schimbat și s-au înlocuit într-o primenire îndelungă, de la veac la veac, pînă la fața de astăzi a oamenilor și a locurilor. C. PETRESCU, R. DR. 48. Se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima. REBREANU, P. S. 71. – Variantă: (regional) premenire s. f.

premeni v vz primeni

premenire^[1] sf vz primenire

primeni [At: CORESI, EV. 133 / V: (reg) prem~, ~mini / Pzi: ~nesc / E: slv прѣмѣнити] 1-2 vtr (A înlocui sau) a fi înlocuit parțial sau total cu altceva Si: a (se) împrospăta, a (se) reînnoi. 3-4 vtr (A face să ia sau) a lua o formă, un aspect, un conținut etc. Si: a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. 5-6 vtr (Îrg; îe) A ~ gazda, a se ~ din... A se muta din... 7-8 vtr (Îe) A se ~ din lumea aceasta, a ~ viața A muri. 9 vt (Înv; îlv) A ~ (pe cineva) din viață A ucide. 10-11 vtr (Spc; îvr) A(-și) schimba numele cu un nume nou. 12 vt (Spc; îvr; c. i. o rană, o plagă) A schimba pansamentul. 13 vt (Îvr; îf premeni) A vindeca de boală. 14-15 vtr A(-și) schimba lenjeria purtată și murdară cu alta curată. 16-17 vt A(-și) schimba hainele cu altele curate, curățate. 18-19 vtr (Spc) A (se) îmbrăca, îngrijit, frumos. 20 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte, rufărie de pat, de masă etc.) A înlocui cu alt obiect curat. 21 vt (C. i. animale cabaline) A pune potcoave noi. 22 vt (Pex) A împodobi picioarele cailor. 23 vr (Reg; d. lună și lumina ei) A fi în faza de creștere sau de scădere, începînd să apară sau să dispară din umbra pământului. 24 vt (Înv) A traduce dintr-o limbă în alta. 25 vt (Trs; c. i. bani; îf premeni) A pune în circulație, cumpărând sau plătind ceva. 26-27 vtr (Înv) (A face să revină sau) a-și reveni la o anumită stare, la un anumit sentiment. 28-29 vtr (A face să renunțe sau) a renunța la o anumită stare, la un anumit sentiment, revenind la situația de dinainte. 30 vr (Îvr) A trece de la o persoană la alta. 31 vtf (Îvr; îf premeni) A porni.

primini v vz primeni

PRIMENI, primenesc, vb. IV. 1. Refl. A-și schimba rufele purtate cu altele curate; a se îmbrăca cu rufe curate. ◊ Tranz. Uite ce ți-ai făcut poalele! Și numai azi te-am primenit. REBREANU, I. 16. 2. Tranz. Fig. A împrospăta, a schimba (cu ceva mai bun), a înnoi, a regenera. Una dintre cele trei bătrîne se furișă la ferestruică și primeni luminițele. CAMILAR, N. I 213. Totul s-a petrecut încet și îndelung, ca într-un corp viu care-și primenește pe nesimțite celulele. BOGZA, C. O. 240. Negustorii își primeneau vitrinele cu mărfuri... de primăvară. C. PETRESCU, A. 468. ◊ (Cu complementul «aer», «văzduh») Pe apă s-așterneau umbre mari și o răcoreală dulce, venită de la Dunăre, primenea aerul. DUNĂREANU, CH. 227. – Variante: (regional) premeni (SLAVICI, N. II 53, CARAGIALE, O. III 185, PANN, P. V. I 97), (Mold.) primini (ALECSANDRI, P. P. 144) vb. IV.

PRIMINI vb. IV. v. primeni.

A SE PRIMENI mă ~esc tranz. 1) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se schimba. 2) fig. A se schimba spre bine. /<sl. prĕmĕniti

A PRIMENI ~esc tranz. A face să se primenească. /<sl. prĕmĕniti

premenì v. V. primeni.

primenì v. 1. a schimba, a reînnoi: curăți și primeni apa din fântână ISP.; 2. fig. a împrospăta: Dacia și-a primenit adesea locuitorii; 3. a îmbrăca rufe ori haine noui: s’a primenit; 4. a potcovi din nou: negrul tău să-l primenești POP. [Vechiu-rom. primenì, a schimba («cum s’au primenit numele acelui turn», Miron Costin) = slav. PRIMIENITI, a schimba].

premenésc, V. primenesc.

primenésc și pre- (vest) și priminésc (est) v. tr. (vsl. prĭemĭeniti, a schimba. V. izmenesc). Schimb, înoĭesc, împrospătez: a primeni apa din puț, pămîntu din glastre. Îmbrac în rufe curate (rev. I. Crg. 4, 389): a primeni copiiĭ. A primeni caiĭ, a înhăma alțiĭ odihnițĭ în locu celor ostenițĭ. A primeni din vĭață (Vechĭ), a ucide. V. refl. Mă schimb, mă înoĭesc: lumea se primenește (pleacă saŭ mor uniĭ și vin alțiĭ). Îmĭ scot rufele murdare și-mĭ pun altele curate. A te primeni din minte (Vechĭ), a-țĭ schimba felu de a gîndi. Ca adj. primenit, bigam (Furtună, Preoțimea, 1915); recăsătorit. – În vest și despremenesc.

priminésc, V. primenesc.

primenire s. f., g.-d. art. primenirii; pl. primeniri

primenire s. f., g.-d. art. primenirii; pl. primeniri

primenire s. f., g.-d. art. primenirii; pl. primeniri

primeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenesc, 3 sg. primenește, imperf. 1 primeneam; conj. prez. 1 sg. să primenesc, 3 să primenească

primeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenesc, imperf. 3 sg. primenea; conj. prez. 3 să primenească

primeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenesc, imperf. 3 sg. primenea; conj. prez. 3 sg. și pl. primenească

primeni

primenesc, -neam 1 imp.

primeni (primenesc, primenit), vb. – 1. A schimba, a substitui, a renova. – 2. A se schimba, a-și pune alte haine. – Var. primini, premeni, cu der. – Megl. primenés, priminiri. Sl. prĕmĕniti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 154; Șeineanu, Semasiol., 193; Berneker, II, 49; Conev 80). – Der. primeneală, s. f. (schimb, înnoire; rufe albe). – Cf. izmeni.

PRIMENIRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.) 2. v. împrospătare.

PRIMENIRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.) 2. împrospătare, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.)

PRIMENI vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a ~.) 2. v. împrospăta.

PRIMENI vb. v. tălmăci, traduce, transpune.

PRIMENI vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a ~.) 2. a împrospăta, a purifica, a ventila. (A ~ aerul într-o încăpere.)

primeni vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE.