2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui.V. pricinui.

PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui.V. pricinui.

pricinuire sf [At: M. COSTIN, ap. LET.2 I, 16 / Pl: ~ri / E: pricinui] 1 Provocare. 2 (Înv) Ceartă. 3 (Înv) Încăierare. 4 (Înv; spc) Judecată. 5 (Înv) Pretext. 6 (Înv) Nemulțumire. 7 (Înv; pex) Opoziție.

PRICINUÍRE s. f. Faptul de a (s e) pricinui; (învechit) motivare, motiv, pretext. Nu voiau a merge Ia război sub pricinuire că nu li se plătesc lefile. BĂLCESCU, la TDRG.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.

pricinui [At: R. GRECEANU, ap. CM, II, 188 / V: (înv) ~ițin~ / Pzi: ~esc / E: pricină + -ui] 1 vt A fi cauza a ceva Si: a prilejui, a produce, a provoca, (rar) a prileji, (înv) a pricini (1). 2 vrr (Îrg) A se certa. 3 vrr (Îrg) A se încăiera. 4 vrr (Îrg; spc) A se judeca. 5 vt (Înv) A pretexta. 6-7 vri (Îvr) A i se năzări.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A cauza, a produce, a provoca, a prilejui. Dar nu pricinuiește nimănui nici un rău. C. PETRESCU, C. V. 227. Mi-a pricinuit încă tot atîta bucurie constatarea că nu ai uitat făgăduiala. BRĂTESCU-VOINEȘTI, E. 31. Va răspunde acela care, prin nesocotita-i purtare, a pricinuit această ruptură. CARAGIALE, O. III 90. 2. Refl. reciproc. (Regional) A se certa, a se încăiera; a se prici. Am aflat pe vărul Culiță și pe cumătrul Pahon pricinuindu-se la birt și-am voit să-i despart. RETEGANUL, P. IV 24.

A PRICINUÍ ~iésc tranz. (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a provoca; a cauza; a aduce; a cășuna. ~ daune. /pricină + suf. ~ui

pricinuĭésc v. tr. (d. pricină). Cauzez: vestea ĭ-a pricinuit mare bucurie saŭ întristare. Vechĭ. Pretextez, motivez. V. refl. Mă pricesc, mă cert.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricinuire (rar) s. f., g.-d. art. pricinuirii

pricinuíre s. f., g.-d. art. pricinuírii

pricinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiesc, imperf. 3 sg. pricinuia; conj. prez. 3 să pricinuiască

pricinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricinuiáscă

pricinui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiesc, conj. pricinuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICINUÍRE s. 1. v. provocare. 2. creare, determinare, producere, provocare, stârnire. (~ unei stări de tensiune.)

PRICINUÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, motiv, neînțelegere, nemulțumire, neplăcere, ocazie, opoziție, opunere, pretext, pricină, prilej, rezistență, supărare, vrajbă, zâzanie.

PRICINUIRE s. 1. cauzare, declanșare, determinare, generare, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocație. (~ unei puternice reacții.) 2. creare, determinare, producere, provocare, stîrnire. (~ unei stări de tensiune.)

pricinuire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MOTIV. NEÎNȚELEGERE. NEMULȚUMIRE. NEPLĂCERE. OCAZIE. OPOZIȚIE. OPUNERE. PRETEXT. PRICINĂ. PRILEJ. REZISTENȚĂ. SUPĂRARE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

PRICINUÍ vb. v. certa, invoca, învrăjbi, judeca, pretexta, supăra.

PRICINUÍ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. v. aduce.

pricinui vb. v. CERTA. INVOCA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. PRETEXTA. SUPĂRA.

PRICINUI vb. 1. a cauza, a produce, a provoca, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva un necaz.) 2. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții aprinse.) 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. a aduce, a cauza, a produce, a provoca. (A ~ mari daune întreprinderii.)

Intrare: pricinuire
pricinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinuire
  • pricinuirea
plural
  • pricinuiri
  • pricinuirile
genitiv-dativ singular
  • pricinuiri
  • pricinuirii
plural
  • pricinuiri
  • pricinuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pricinui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricinui
  • pricinuire
  • pricinuit
  • pricinuitu‑
  • pricinuind
  • pricinuindu‑
singular plural
  • pricinuiește
  • pricinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricinuiesc
(să)
  • pricinuiesc
  • pricinuiam
  • pricinuii
  • pricinuisem
a II-a (tu)
  • pricinuiești
(să)
  • pricinuiești
  • pricinuiai
  • pricinuiși
  • pricinuiseși
a III-a (el, ea)
  • pricinuiește
(să)
  • pricinuiască
  • pricinuia
  • pricinui
  • pricinuise
plural I (noi)
  • pricinuim
(să)
  • pricinuim
  • pricinuiam
  • pricinuirăm
  • pricinuiserăm
  • pricinuisem
a II-a (voi)
  • pricinuiți
(să)
  • pricinuiți
  • pricinuiați
  • pricinuirăți
  • pricinuiserăți
  • pricinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricinuiesc
(să)
  • pricinuiască
  • pricinuiau
  • pricinui
  • pricinuiseră
priținui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricinuire, pricinuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a pricinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. învechit Motiv, motivare, pretext. DLRLC
      • format_quote Nu voiau a merge Ia război sub pricinuire că nu li se plătesc lefile. BĂLCESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi pricinui DEX '98 DEX '09

pricinui, pricinuiescverb

  • 1. A fi cauza, mobilul a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar nu pricinuiește nimănui nici un rău. C. PETRESCU, C. V. 227. DLRLC
    • format_quote Mi-a pricinuit încă tot atîta bucurie constatarea că nu ai uitat făgăduiala. BRĂTESCU-VOINEȘTI, E. 31. DLRLC
    • format_quote Va răspunde acela care, prin nesocotita-i purtare, a pricinuit această ruptură. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc regional A se certa, a se încăiera; a se prici. DLRLC
    • format_quote Am aflat pe vărul Culiță și pe cumătrul Pahon pricinuindu-se la birt și-am voit să-i despart. RETEGANUL, P. IV 24. DLRLC
etimologie:
  • Pricină + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.