PRESENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: presen s. n., preasenă s. f.] – Din sb. prsina.

PRESUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurii. – Din presură (derivat regresiv). corectat(ă)

prăsăra v vz presăra

prăsân sn vz presenă

prăsână sf vz presenă

prăsină^[1] sf vz presenă

prăsună sf vz presenă

prăsură sf vz presenă

preasănă sf vz presenă

preasăra v vz presăra

preasână^[1] sf vz presenă corectat(ă)

preasenă sf vz presenă

preasină sf vz presenă

presăn sn vz presenă

presăra vt [At: HERODOT (1645), 116 / V: (îrg) ~sâra^[1], ~sura, (înv) prăs~, preas~, ~sora, pris~, (cscj) ~ri / Pzi: presar, (reg) ~rez / E: pre + săra] 1 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune. 2 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A împrăștia câte puțin, din loc în loc, pentru a forma un strat subțire. 3 (Pgn) A răspândi. 4 (C. i. obiectul asupra căruia se face acțiunea) A acoperi cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 5 (Rar) A împestrița.

presări v vz presăra

presen sn vz presenă

presenă sf [At: LB / V: prăsân, prăsână, prăsună, prăsură, preasănă, preasână, preas~, preasină, ~săn, presen,^[1] ~seră, ~sin, ~sină, ~sură (A și: presură) / Pl: ~ne / E: srb prsina] (Reg) Curea a hamului sau a șeii, care trece pe sub pieptul calului. corectat(ă)

presera^[1] v vz presăra

preseră sf vz presenă

presin sn vz presenă

presină sf vz presenă corectat(ă)

presora v vz presăra

presur sm [At: MARIAN, O. I, 379 / Pl: ~i / E: drr presură] Bărbătuș al presurei¹ (1) Si: (reg) presuroi.

presura v vz presăra

presură⁴ sf vz presenă

presură¹ sf [At: ANON. CAR / V: (reg) ~eșu~^[1] / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: nct] 1 Pasăre din familia fringilidelor, de mărimea vrabiei, cu aripile bombate, cu coada lungă și bifurcată și cu ciocul conic, scurt și ascuțit. 2 (Îc) ~-aurie, ~-aurie-orientală, ~-de-câmp, ~-de-câmpii, ~-de-fân, ~-de-holdă, ~-galbenă Pasăre cântătoare cu capul și pântecele de culoare galbenă-aurie, cu coada și vârful aripilor negre Si: (reg) gălbioară (Emberiza citrinella). 3 (Îc) ~-mare, ~-sură Pasăre migratoare cu partea superioară a corpului de culoare ruginie și cu pântecele galben, presărat cu pete cafenii Si: (reg) alion (Emberiza calandra). 4 (Îc) ~-cu-mustăți, ~-mustăcioasă, ~-perciunată Pasăre cu ciocul albastru-sur, cu corpul brun cu striații negre (Emberiza cia). 5 (Îc) ~-bărboasă, ~-cu-barbă Pasăre cu partea superioară a corpului de culoare măslinie, cu spatele roșcat (Emberiza cirlus). 6 (Îc) ~ra-lui-Stresemann, ~-de-stuf, ~-de-trestie, ~-dobrogeană, ~-mijlocie-de-trestie, ~-vuitoare-de-stuh Pasăre migratoare cu capul și gușa de culoare neagră și cu aripile dungate în negru, ruginiu și alb Si: (reg) vrabie-de-stuf, vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus). 7 (îc) ~-de-grindină, ~-de-vară Pasăre migratoare cu penele de culoare brună-roșcată, cu capul cenușiu-gălbui, cu gușa gălbuie Si: ortolan (Emberiza hortulana). 8 (Îc) ~-căciulată, ~-cu-cap-negru Pasăre cu gușa, pieptul și pântecele de culoare galbenă și cu capul și aripile de culoare neagră (Emberiza melanocephala). 9 (Reg; îc) ~-de-omăt (sau ~-de-iarnă) Pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 11 (Orn; reg) Prigoare (Merops apiaster). 12 (Orn; Trs) Privighetoare (Luscinia luscinia). corectat(ă)

presură² sf [At: CADE / Pl: ~re / E: ns cf împresura] (Olt) Fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful clăii de fân, pentru a împiedica împrăștierea paielor Si: (reg) martac, panză, păianjen, păuză (1).

presură³ sf [At: LM / Pl: ? / E: fr pressure] (Rar) Cheag folosit la coagularea laptelui pentru a prepara brânza.

presure^[1] sf vz presenă

preș¹ [At: I. GOLESCU. C. / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri / E: nct] 1 sn Covor lung și îngust care se pune pe jos într-o încăpere, pe un coridor, pe treptele unei scări etc. 2 sn (Fam; îe) A duce (pe cineva) cu ~ul A induce în eroare. 3 av (Îae) A păcăli. 4 av (Îae) A înșela. 5 av (Arg; îe) A bate ~ (pe cineva) A bate foarte tare pe cineva. 6 sn (Înv) Traversă. 7 sn Ștergătoare pentru picioare, dintr-un material gros, poros. 8 sn (Înv) Stofă groasă, țesută din păr de capră, din care se făceau desagi, saci, acoperitoare pentru căruțe. 9 sn (Mun; înv) Fotă la costumul femeiesc popular.

preșă sf vz preș¹

preșură sf vz presură¹

prisăra v vz presăra

PRESENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: presen s. n., preasenă s. f.] – Din scr. prsina.

PRESUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).

PREASENĂ, preasene, s. f. (Regional) Curea lată (de la ham) care trece peste pieptul calului de călărie.

PRESĂRA, presar, vb. I. Tranz. (Cu privire la substanțe mărunte, granulare sau pulverulente) A împrăștia, a arunca ici și colo, cîte puțin. Zgomotul furculiței atinsă de farfurie sau mișcarea cuțitului presărînd sarea – nu și-a închipuit niciodată că pot răscoli o ură atît de înverșunată. C. PETRESCU, C. V. 262. Ne presărăm singuri pulberea cea albă; dar oricît am fi albit-o, plăcinta tot nu se îndulcea. În cutioara cu găurele era mai multă făină. BOTEZ, ȘC. 55. (Complementul direct devine complement instrumental) Calea Victoriei era presărată cu nisip fin. REBREANU, R. I 195. (Fig.) Nădejdea lîngă mine îmi presăra cărarea cu lumine. CERNA, P. 147. Cu stele dulci e bolta presărată. EMINESCU, O. IV 451. ♦ A împrăștia, a risipi. Avea miros plăcut de pelin și de iarbă mare, dichisuri. presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. Bani prin casă presăra. TEODORESCU, P. P. 542. ◊ Fig. (Complementul direct devine complement instrumental) Presărat cu cetăți vechi, în ruină, și cu turle de biserici, ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9.- Variantă: presura, presur și presor (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 13, EMINESCU, N. 11), vb. I.

PRESEN, presene, s. n. Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului.

PRESUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei.

PRESURA vb. I v. presăra.

PRESURĂ, presuri, s. f. Nume dat mai multor păsări din aceeași familie, cu ciocul scurt și gros, cu penele de culori variate, dintre care unele sînt migratoare (Emberiza). Iar prin cuhnii sfat și vorbă, Asta s-o vedeți! Prepelița face ciorbă, Presurile fac friptură. COȘBUC, F. II 35. Cucul cîntă, mierle, presuri – Cine știe să le-asculte? Ale păsărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 121. Stigleți, presuri, macalendri, ce prin tufe se alungă, Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă. ALECSANDRI, P. A. 125. – Pl. și: (rar) presure (ODOBESCU, S. III 181).

PREȘ, preșuri, s. n. 1. Covor lung și îngust, care se întinde pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. Văzînd că scara de la dreapta e curată și așternută cu preșuri, el nu îndrăzni s-o urce. SLAVICI, N. II 269. ◊ Expr. A bate (pe cineva) preș = a bate (pe cineva) foarte tare, a stîlci (pe cineva) în bătaie. ◊ (Familiar) A duce (pe cineva) cu preșul = a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covor mic, de obicei din papură, așezat la intrarea unei case, pe care își șterg picioarele cei ce vin de afară. 2. (Învechit) Fotă. Maramele, brînele, preșurile, cojoacele, chiar umplute cu mătăsuri și cu firuri, prezentau fără îndoială o colecțiune minunat de variată și plăcută vederii. ODOBESCU, S. I 482.

PRESURA vb. I. v. presăra.

PRESURĂ s. f. enzimă a sucului gastric care produce coagularea laptelui. (< fr. présure)

A PRESĂRA presar tranz. 1) (substanțe pulverulente sau granulare) A dispersa treptat (făcând să cadă uniform pe o suprafață). 2) (suprafețe, spații etc.) A acoperi peste tot. /pre- + a săra

PRESENĂ ~e f. Curea la ham care este trecută pe sub cal. [Var. presen] /<sb. prsina^[1]

PRESURĂ ~e f. Pasăre migratoare cântătoare, de talie mică, cu cioc scurt și gros, cu aripi bombate și cu coadă lungă, bifurcată. /Orig. nec.

PRESURĂ f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). /<fr. présure

PREȘ ~uri n. 1) Covor lung și îngust care se așterne în camere, pe culoare sau pe scările unei clădiri. 2) Covor mic, așezat la intrarea unei case, de care se șterge încălțămintea. /Orig. nec.

preasenă f. curea de sub pieptul calului. [Serb. PRSINA].

presărà v. 1. a pune d’asupra sare și (prin extensiune) orice substanță analogă, făină, nisip; 2. a semăna ici și colea.

presurà v. Mold. a presăra: cu grâu de aur el o presoară AL. [Lit. a împresura, cu sensul restrâns].

prèsură f. pasăre mare cu ciocul scurt și tare (Emberiza). [Origină necunoscută].

preș n. 1. țesătură din păr de capră pentru haine și saci; 2. covor gros dintr’însa; 3. șorț de lână: fără preș și fără poală PANN. [Cf. serb. OPREJINA].

presár, a -sărá v. tr. (d. a săra. V. sar 1). Răspîndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip orĭ alt praf: a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper cu praf: a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răspîndesc pe icĭ, pe colo: a presăra santinele pe frontieră. Acoper punînd din loc în loc: a presăra cîmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. – În est orĭ nord presurá, eŭ présur, el présură (ca măsur, măsură). La Ret. el présără, presărá. Forma el presoară la uniĭ cărturarĭ îmĭ pare suspectă. Nu e cazu cu înfășór, -oáră!

présăn n., pl. e (sîrb. prsina, presăn, ceh. prsiny, d. vsl. prŭsi, pept). Cureaŭa (compusă din alte treĭ curele) care e la peptu caluluĭ de călărie.

présen, V. presăn.

presór, a -urá v. tr. V. presar.

présur, a -á v. tr. V. presar.

présură f., pl. ĭ (cp. cu lat. praesul, prezident, prelat, ca rom. împărătuș, numele uneĭ păsărele, și fr. poineau, călugăraș = vrabie). O păsărică pestriță cu puncte gălbuĭ pe pept, mare cît cĭocîrlanu (emberiza). Sînt cîte-va varietățĭ.

preș n., pl. urĭ (rudă cu opreg). Vest. Opreg. Covor lung și îngust făcut din fibre vegetale. Preș de pînză, pînză albă maĭ îngustă care se așterne pe un covor ca să-l ferească de murdărie și de roadere. Preș de masă s’ar putea numi ceĭa ce e fr. chemin de table orĭ germ. tischläufer.

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 2 sg. presari, 3 presară; conj. prez. 1 sg. să presar, 3 să presare; imper. 2 sg. afirm. presară

presenă (reg.) s. f., g.-d. art. presenei; pl. presene

presură² (pasăre) s. f., g.-d. art. presurii; pl. presuri

+presură¹ (cheag) s. f., g.-d. art. presurii

preș s. n., pl. preșuri

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 presară; conj. prez. 3 să presare

presenă (reg.) s. f., g.-d. art. presenei; pl. presene

presură s. f., g.-d. art. presurii; pl. presuri

preș s. n., pl. preșuri

presăra vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 sg. și pl. presară; conj. prez. 3 sg. și pl. presare

presenă s. f., g.-d. art. presenei; pl. presene

presur s. m., pl. presuri

presură s. f., g.-d. art. presurii; pl. presuri

preș s. n., pl. preșuri

presăra (ind. prez. 1 sg. presar)

presar, -sărat prt.

preș, -șuri.

PRESĂRA vb. 1. v. împrăștia. 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. v. răspândi.

PRESUR s. (ORNIT.) (reg.) presuroi. (~ este bărbătușul presurei.)

PRESURĂ s. (ORNIT.) 1. (Emberiza hortulana) (rar) ortolan. 2. (Emberiza calandra) (reg.) alion. 3. (Emberiza citrinella) (reg.) gălbioară, scatiu.

PRESURĂ s. v. cheag, chimozină, labferment, lactoferment, privighetoare.

PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.

PREȘ s. 1. (prin Transilv. și Ban.) tepih. 2. traversă. 3. ștergătoare.

PRESĂRA vb. 1. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. a împrăștia, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)

PRESUR s. (ORNIT.) (reg.) presuroi. (~ este bărbătușul presurei.)

PRESURĂ s. (ORNIT.) 1. (Emberiza hortulana) (rar) ortolan. 2. (Emberiza calandra) (reg.) alion. 3. (Emberiza citrinella) (reg.) gălbioară, scatiu.

presură s. v. CHEAG. CHIMOZINĂ. LABFERMENT. LACTOFERMENT. PRIVIGHETOARE.

presură-de-omăt s. v. PASĂREA-OMĂTULUI.

PREȘ s. 1. (prin Transilv. și Ban.) tepih. 2. traversă. 3. ștergătoare.

presin (-ne), s. n. – Pieptar de ham. – Var. preasenă, presen(ă), presină, presun. Sb. prsina (Candrea), cf. presură.

presură (presuri), s. f. – 1. Gen de păsări cîntătoare (Emberiza citrinella, hortulana, miliaria). – 2. Par care se așază deasupra stogului, pentru a-i mări rezistența la vînt. Origine îndoielnică. După opinia mai plauzibilă (Cihac, II, 286; Tiktin), legat de sl. prŭsi „piept”, datorită petelor de culoare purtate pe piept, cf. presin. S-ar putea porni de la un *pres, pl. *presuri, de unde noul sing. analogic. Legătura cu gr. πυρρούλας, prin intermediul unui doric *πυρσούλας (Diculescu, Elementele, 487), cu lat. pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu lat. praesŭl (Scriban) este dubioasă.

preș (preșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt.

presină, presine, adj. f. (reg.; despre o ființă supranaturală de sex feminin) care dispune de sănătatea cuiva, care poate lua sănătatea cuiva sau da sănătate cuiva.

presura, presur, vb. I (înv. și reg.) a presăra.

presură¹, presure, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care se leagă la unul din capete și se așază pe vârful clăii de fân; martac, panză, păuză.

a duce cu cobza / iordanul / muia / preșul expr. (intl.) a înșela, a minți.

a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul expr. a se lăsa păcălit.