2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESCURTARE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta.

PRESCURTARE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta.

prescurtare sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 41/26 / Pl: ~tări / E: prescurta] 1 Rezumare a unui text Si: (îvr) prescurtătură (1). 2 (Ccr) Text prescurtat Si: (îvr) prescurtătură (2). 3 (Spc) Abreviere. 4 (Ccr) Cuvânt abreviat Si: (îvr) prescurtătură (3).

PRESCURTARE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta. 1. Scurtare, micșorare. Prescurtarea cuvintelor.Noi îi ziceam prin prescurtare Aga [lui Agatele], GANE, N. III 156. 2. (Învechit) Prezentare pe scurt a unei opere, a unei lucrări; rezumat. [Cunoștințele] ce sînt a se preda în școalele reale... morala și psicologia în prescurtare. ODOBESCU, S. II 73. O prescurtare de legi ce el a publicat este și astăzi căutată. NEGRUZZI, S. I 333.

PRESCURTARE s.f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; abreviere, abreviație. [< prescurta].

PRESCURTARE ~ări f. 1) v. A PRESCURTA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte abreviate; abreviere. [G.-D. prescurtării] /v. a prescurta

prescurtare f. 1. acțiunea de a prescurta și lucrul prescurtat; 2. abreviațiune; 3. compendiu.

prescurtáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a prescurta. Lucru prescurtat, maĭ ales vorbind de cărțĭ (rezumat) orĭ de cuvinte (abreviațiune): „P. S.” e o prescurtare în loc de „post-scriptum” orĭ „Prea Sfîntu”.

PRESCURTA, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt.

PRESCURTA, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt.

prescurta vt [At: MARIN, PR I, XVII, 21 / Pzi: ~tez / E: pre + scurta] 1 A reduce dimensiunile unui text. 2 (Spc) A scurta un cuvânt, un titlu etc. Si: a abrevia. 3 (Îvr) A scurta.

PRESCURTA, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text (suprimînd idei sau pasaje neesențiale, v. rezuma); a scurta un cuvînt (uneori reducîndu-l la o singură literă, v. abrevia ). Tot ce vorbesc despre Ion-vodă. am prescurtat din alte cronice. HASDEU, V. 231.

PRESCURTA vb. I. tr. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvînt; a abrevia. [< pre- + scurta].

PRESCURTA vb. tr. a reduce dimensiunile unui text, ale unei expuneri etc.; a scurta un cuvânt, un titlu; a abrevia. (< pre- + scurta)

A PRESCURTA ~ez tranz. 1) (texte) A micșora prin reducerea numărului de cuvinte; a comprima. 2) (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau silabe; a abrevia. /pre- + scurt

prescurtà v. 1. a (se) face mai scurt; 2. fig. a face să pară mai scurt.

prescurtéz v. tr. (pre- și scurtez). Scurtez, micșorez, fac maĭ scurt în spațiŭ saŭ timp: a prescurta coada unuĭ topor, o vacanță, o ședință. Abreviez, exprim maĭ pe scurt: a prescurta un discurs, o carte, un cuvînt (ca p. îld. pentru).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prescurtare (desp. pre-scur-/pres-) s. f., g.-d. art. prescurtării; pl. prescurtări

!prescurtare (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtării; pl. prescurtări

prescurtare s. f. (sil. mf. pre-) → scurtare

prescurta (desp. pre-scur-/pres-) vb., ind. prez. 1 sg. prescurtez, 3 prescurtea; conj. prez. 1 sg. să prescurtez, 3 să prescurteze

!prescurta (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurtea

prescurta vb. (sil. mf. pre-), ind. prez. 1 sg. prescurtez, 3 sg. și pl. prescurtea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRESCURTARE s. 1. v. scurtare. 2. concentrare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. v. rezumat. 4. v. abreviere.

PRESCURTARE s. 1. micșorare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 2. concentrare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. (concr.) rezumat, (înv.) sinopsă, scriere în scurt. (O ~ bună a unei cărți.) 4. abreviație, abreviere, scurtare. (Un sistem de ~i.)

PRESCURTA vb. 1. v. scurta. 2. a concentra, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 3. v. abrevia.

PRESCURTA vb. 1. a micșora, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 2. a concentra, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 3. a abrevia, a scurta. (~ numele unei instituții.)

Intrare: prescurtare
prescurtare substantiv feminin
  • silabație: pre-scur- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prescurtare
  • prescurtarea
plural
  • prescurtări
  • prescurtările
genitiv-dativ singular
  • prescurtări
  • prescurtării
plural
  • prescurtări
  • prescurtărilor
vocativ singular
plural
Intrare: prescurta
  • silabație: pre-scur-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prescurta
  • prescurtare
  • prescurtat
  • prescurtatu‑
  • prescurtând
  • prescurtându‑
singular plural
  • prescurtea
  • prescurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prescurtez
(să)
  • prescurtez
  • prescurtam
  • prescurtai
  • prescurtasem
a II-a (tu)
  • prescurtezi
(să)
  • prescurtezi
  • prescurtai
  • prescurtași
  • prescurtaseși
a III-a (el, ea)
  • prescurtea
(să)
  • prescurteze
  • prescurta
  • prescurtă
  • prescurtase
plural I (noi)
  • prescurtăm
(să)
  • prescurtăm
  • prescurtam
  • prescurtarăm
  • prescurtaserăm
  • prescurtasem
a II-a (voi)
  • prescurtați
(să)
  • prescurtați
  • prescurtați
  • prescurtarăți
  • prescurtaserăți
  • prescurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • prescurtea
(să)
  • prescurteze
  • prescurtau
  • prescurta
  • prescurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prescurtare, prescurtărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prescurtarea cuvintelor. DLRLC
    • format_quote Noi îi ziceam prin prescurtare Aga [lui Agatele], GANE, N. III 156. DLRLC
    • 1.1. concretizat Cuvânt, titlu etc. abreviat. DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit Prezentare pe scurt a unei opere, a unei lucrări. DLRLC
    sinonime: rezumat
    • format_quote [Cunoștințele] ce sînt a se preda în școalele reale... morala și psicologia în prescurtare. ODOBESCU, S. II 73. DLRLC
    • format_quote O prescurtare de legi ce el a publicat este și astăzi căutată. NEGRUZZI, S. I 333. DLRLC
etimologie:
  • vezi prescurta DEX '09 DEX '98 DN

prescurta, prescurtezverb

  • 1. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tot ce vorbesc despre Ion-vodă. am prescurtat din alte cronice. HASDEU, V. 231. DLRLC
etimologie:
  • Pre + scurt DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.