prelins², ~ă [At: PSALT. HUR. 48^v/5 / Pl: ~nși, ~e / E: prelinge²] 1 a (D. lichide) Care s-a scurs foarte încet, picătură cu picătură. 2 a (D. vase) Pe care se prelinge² (2) un lichid. 3 a (Fig; d. mers, deplasare etc.) Furișat. 4 av (Fig) Pe furiș.

prelins¹, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 244 / Pl: ~nși, ~e / E: prelinge¹] 1 (Reg; de obicei în corelație cu lins; d. păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp. 2 (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Cu părul sau cu penele netede, lucioase și lipite de corp. 3 (Pex) Cu pielea netedă, întinsă.

PRELINS, -Ă, prelinși, -se, adj. 1. (Despre lichide) Care s-a scurs încet. ◊ Fig. (Adverbial) Un nor de păcură astupă cerul. Nici nu l-au văzut cînd s-a apropiat prelins, nesimțit, pe la spate, dinspre munți. C. PETRESCU, R. DR. 57. 2. (Popular; despre păr și pene, adesea în corelație cu lins) Scurt și lipit pe corp, fără ondulații; neted, lucitor. De-aș mînca carne de purcel lins-prelins, m-aș însănătoșa. SBIERA, P. 26. Calul se și scutură de trei ori și îndată rămîne cu părul lins-prelins. CREANGĂ, P. 195. Porumbul este o pasăre... cu aripi prelinse. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.

PRELINS ~să (~și, ~se) 1) v. A SE PRELINGE. 2) (mai ales despre păr) Care este neondulat; neted; lins. /v. a (se) prelinge

PRELINGE, preling, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect, pe marginea unui vas); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.) A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre² + linge.

prelinge² [At: POLIZU / V: pril~ / Pzi: preling / E: pre + linge] 1 vr (Reg) A-și trece cu limba peste buze ca o manifestare a unei pofte mari de mâncare. 2 vr (D. lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură, de-a lungul unui vas, a unui obiect etc. Si: (îrg) a piști. 3 vt (C. i. lichide) A lăsa să curgă încet. 4 vr (D. vase) A avea un mic spațiu prin care lichidul se scurge. 5 vr (Fig; nob) A se perpetua în timp, străbătând spațiile. 6-7 vtr (Fig) A (se) deplasa încet, de-a lungul a ceva. 8 vt (Fig) A parcurge de-a lungul. 9 vr (Fig; fam) A se furișa.

prelinge¹ vt [At: LB / Pzi: preling / E: pre- + linge] (Reg; în corelație cu linge) A linge îndelung.

prilinge v vz prelinge²

PRELINGE, preling, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.), A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre² + linge.

PRELINGE, preling, vb. III. Refl. (Obișnuit la pers. 3; despre lichide) A se scurge încet, a curge domol. Copila se veseli și i se prelingeau lacrimile pe obraji. SADOVEANU, M. C. 81. Rănitul deschise ochii și din gură i se prelinse un fir subțire de sînge. SAHIA, N. 35. O picătură de apă din izvorul rece, care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Tranz. Pîrîul... a mai prelins un timp o ață încropită și împuținată de apă pe prunduri. C. PETRESCU, R. DR. 151. Ochii ei lacrimi Lungi către tîmplele slabe-au prelins. LESNEA, I. 37. ♦ Fig. A se strecura, a pătrunde. [Fumul] se destrăma suflat de vînt, cădea îndărăt, se prelingea pe lîngă ferestre. C. PETRESCU, A. 490. Gerul de afară se prelingea mereu și Ilinca îl simțea bine cum tot vine din nesecatul izvor de afară. AGÎRBICEANU, S. P. 41. Din Helada rătăcit-a mitul vechilor eroi Și p-o cale-ndreptățită s-a prelins pînă la noi. COȘBUC, P. II 140. ♦ Fig. (Despre ființe) A merge încet ferindu-se; a se strecura, a se furișa. Mai merse o bucată de drum și zări cum se prelinge pe pămînt, ca un cățel cu coada prea stufoasă, o vulpe mică și galbenă. DUMITRIU, N. 14. Își lăsase umbrela, galoșii și pardesiul de ploaie... pe divanul de la ușă, ca să se prelingă acum pe lîngă pereți, ferindu-se de șuroiala de pe acoperișuri. C. PETRESCU, Î. II 129.

A SE PRELINGE mă preling intranz. 1) (despre lichide) A curge încet și în cantități mici de-a lungul sau pe marginile unui obiect. 2) (despre lumini, arome etc.) A pătrunde puțin câte puțin. 3) fig. (despre ființe) A trece pe neobservate. /pre- + a linge

prelinge v. a da peste margini, a deborda (oala). [V. linge].

prelíng (mă), a -línge v. refl. (pre- și ling). Se zice despre un lichid cînd, după ce aĭ turnat, se scurge pe marginea vasuluĭ: toarnă bine vinu roș ca să nu se prelingă și să pătezĭ fața de masă!

prelinge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelinge, 3 pl. se preling, perf. s. 3 sg. se prelinse, m.m.c.p. 3 pl. se prelinseseră; conj. prez. 3 să se prelingă; ger. prelingându-se; part. prelins

!prelinge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelinge, imperf. 3 sg. se prelingea, perf. s. 3 sg. se prelinse; ger. prelingându-se; part. prelins

prelinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelinge, perf. s. 3 sg. prelinse; part. prelins

PRELINS adj. v. scurs.

PRELINS adj. scurs. (Lichid ~.)

PRELINGE vb. 1. v. scurge. 2. v. curge.

PRELINGE vb. v. fofila, furișa, strecura.

prelinge vb. v. FOFILA. FURIȘA. STRECURA.

PRELINGE vb. 1. a se scurge, (pop.) a pica, (înv. și reg.) a piști. (Vinul se ~ din vas.) 2. a-i curge, a-i pica, a-i picura, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (I se ~ lacrimi din ochi.)

prelinge, preling, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge vițelul la naștere).