PREDILECT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție).

predileciune sf vz predilecție

predilect, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 386 / Pl: ~cți, ~e / E: it prediletto cf predilecție, lat praedilectus] (Liv) Preferat.

predilecție sf [At: CR (1848) / V: (asr) ~iune, (îvr) ~eciune, ~epciune / Pl: ~ii / E: lat praedilectio, fr prédilection] 1 Preferare a unei ființe, a unui obiect, a unei situații etc. atunci când există posibilitatea opțiunii între mai multe ființe, obiecte, situații etc. Si: înclinație, preferință, (înv) protimis, (îvr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 (Pex) Atracție. 4 (Îla) De ~ Preferat. 5 (Îal) Frecvent. 6 (Îlav) Cu (sau de) ~ Mai ales.

predilecțiune sf vz predilecție

predilepciune sf vz predilecție

PREDILECT, -Ă, predilecți, -te, adj. (Livr.) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – Din it. prediletto (după predilecție).

PREDILECT, -Ă, predilecți, -te, adj. (Livresc) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. Vlahuță a cîntat și el iubirea. Această temă predilectă a celor mai mulți poeți ocupă la el mare parte din toate ce-a scris. GHEREA, ST. CR. I 234. Ne-a călăuzit pe toți în examinarea atîtor minunate amănunte, pe care... le-a reprodus cu acea pasionată iubire care leagă întotdeauna pe artiștii adevărați de opera lor predilectă. ODOBESCU, S. II 503.

PREDILECȚIE, predilecții, s. f. Dragoste deosebită pentru cineva sau ceva; preferință, înclinare. Are o predilecție marcantă pentru păcăleli în versuri sau în proză. MACEDONSKI, O. IV 142. Ca poet, Coșbuc asemenea cîntă dragostea și chiar cu predilecție. GHEREA, ST. CR. III 120. [Eminescu] își făcuse studiile universitare în Berlin, ș-avea o deosebită predilecție pentru filozofii nemți. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ◊ Loc. adj. De predilecție = de preferat, predilect. Danțul urmează a fi încă ocupațiunea de predilecție a tinerilor. DEMETRESCU, O. 106. Studiul istoriei, domnii mei, a fost în toate timpurile ocupația de predilecție a oamenilor gînditori. KOGĂLNICEANU, S. A. 52.

PREDILECT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto].

PREDILECȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferînd. [Gen. -iei, var. predilecțiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio].

PREDILECȚIUNE s.f. v. predilecție.

PREDILECT, -Ă adj. preferat, favorit. (după it. prediletto)

PREDILECȚIE s. f. preferință pentru cineva sau ceva. (< fr. prédilection, lat. praedilectio)

PREDILECT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce o plăcere deosebită; cu proprietatea de preferință deosebită; favorit. /<it. predilletto

PREDILECȚIE ~i f. Preferință deosebită. /<fr. prédilection

predilect a. prea iubit.

predilecți(un)e f. preferință de iubire.

*prediléct, -ă adj. (mlat. praedilectus, d. prae, înainte, și diligere, a ĭubi). Ĭubit maĭ mult decît altu: studiu predilect al luĭ era fizica.

*predilecțiúne f. (lat. praediléctio, -ónis). Preferență, ĭubire particulară: a avea predilecțiune pentru muzică. – Și -écție.

predilect adj. m., pl. predilecți; f. predilectă, pl. predilecte

predilecție (desp. -ți-e) s. f., art. predilecția (desp. -ți-a), g.-d. art. predilecției; pl. predilecții, art. predilecțiile (desp. -ți-i-)

predilect adj. m., pl. predilecți; f. predilectă, pl. predilecte

predilecție (-ți-e) s. f., art. predilecția (-ți-a), g.-d. art. predilecției; pl. predilecții, art. predilecțiile (-ți-i-)

predilect adj. m., pl. predilecți; f. sg. predilectă, pl. predilecte

predilecție s. f. (sil. -ți-e), art. predilecția (sil. -ți-a), g.-d. art. predilecției; pl. predilecții, art. predilecțiile (sil. -ți-i-)

predilecție

predilecție, -ției gen. a.

PREDILECT adj. v. favorit, preferat.

PREDILECȚIE s. 1. v. aptitudine. 2. v. preferință.

predilect adj. v. FAVORIT. PREFERAT.

PREDILECȚIE s. 1. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Avea o ~ deosebită pentru...) 2. preferință, (înv.) protimis. (~ pentru filmele de aventuri.)

Predilect ≠ antipatic