PREDILECȚIE, predilecții, s. f. Dragoste deosebită pentru cineva sau ceva; preferință, înclinare. Are o predilecție marcantă pentru păcăleli în versuri sau în proză. MACEDONSKI, O. IV 142. Ca poet, Coșbuc asemenea cîntă dragostea și chiar cu predilecție. GHEREA, ST. CR. III 120. [Eminescu] își făcuse studiile universitare în Berlin, ș-avea o deosebită predilecție pentru filozofii nemți. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ◊ Loc. adj. De predilecție = de preferat, predilect. Danțul urmează a fi încă ocupațiunea de predilecție a tinerilor. DEMETRESCU, O. 106. Studiul istoriei, domnii mei, a fost în toate timpurile ocupația de predilecție a oamenilor gînditori. KOGĂLNICEANU, S. A. 52.