predilecție sf [At: CR (1848) / V: (asr) ~iune, (îvr) ~eciune, ~epciune / Pl: ~ii / E: lat praedilectio, fr prédilection] 1 Preferare a unei ființe, a unui obiect, a unei situații etc. atunci când există posibilitatea opțiunii între mai multe ființe, obiecte, situații etc. Si: înclinație, preferință, (înv) protimis, (îvr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 (Pex) Atracție. 4 (Îla) De ~ Preferat. 5 (Îal) Frecvent. 6 (Îlav) Cu (sau de) ~ Mai ales.