opțiuni
  • info

14 definiții pentru precurma

din care

Explicative DEX

PRECURMA, precurm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma.

PRECURMA, precurm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma.

precurma1 vt [At: (a. 1878), ap. TDRG / Pzi: precurm / E: pre- + curma] (Îvr) A strânge prea tare cu o frânghie sau sfoară.

precurma2 vtr [At: HELIADE, O. I, 324 / Pzi: precurm, (rar) ~mez / E: pre- + curma] (Înv) 1-2 A (se) întrerupe brusc Si: a (se) curma, a (se) opri, a (se) sfârși.

PRECURMA, precum, vb. I. Tranz. (învechit) A întrerupe brusc, a curma. Aci, autorul își precurmă povestea. ODOBESCU, S. III 217. Ești un nelegiuit, strigă fata cu un glas precurmat de suspinuri. NEGRUZZI, S. I 22. Nicolaie Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire... precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35.

A PRECURMA precurm tranz. înv. v. A CURMA. /pre- + a curma

A SE PRECURMA mă precurm intranz. înv. v. A SE CURMA. /pre- + a curma

precurmà v. a întrerupe: speranța mea din lume de moarte se precurmă GR. AL. [V. curmà].

precúrm, -á v. tr. (d. curm). Întrerup. V. refl. Încetez, mă întrerup (Olt.): Cazaciĭ nu se precurmaŭ viind cu raport de acolo (Amintirile Col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 46).

Ortografice DOOM

precurma (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precurm, 3 precurmă; conj. prez. 1 sg. să precurm, 3 să precurme

precurma (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precurmă

precurma vb., ind. prez. 1 sg. precurm, 3 sg. și pl. precurmă

Sinonime

PRECURMA vb. v. conteni, curma, înceta, opri, potoli, sfârși, sta, termina.

precurma vb. v. CONTENI. CURMA. ÎNCETA. OPRI. POTOLI. SFÎRȘI. STA. TERMINA.

Regionalisme / arhaisme

precurma2, precurm, vb. I (înv.) a lega, a strânge prea tare cu o frânghie, cu o sfoară.

Intrare: precurma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precurma
  • precurmare
  • precurmat
  • precurmatu‑
  • precurmând
  • precurmându‑
 singular plural
  • precurmă
  • precurmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precurm
 (să)
  • precurm
  • precurmam
  • precurmai
  • precurmasem
a II-a (tu)
  • precurmi
 (să)
  • precurmi
  • precurmai
  • precurmași
  • precurmaseși
a III-a (el, ea)
  • precurmă
 (să)
  • precurme
  • precurma
  • precurmă
  • precurmase
plural I (noi)
  • precurmăm
 (să)
  • precurmăm
  • precurmam
  • precurmarăm
  • precurmaserăm
  • precurmasem
a II-a (voi)
  • precurmați
 (să)
  • precurmați
  • precurmați
  • precurmarăți
  • precurmaserăți
  • precurmaseți
a III-a (ei, ele)
  • precurmă
 (să)
  • precurme
  • precurmau
  • precurmară
  • precurmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precurma, precurmverb

  • 1. reflexiv învechit A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: conteni curma opri potoli sfârși sta termina înceta
    • format_quote Aci, autorul își precurmă povestea. ODOBESCU, S. III 217. DLRLC
    • format_quote Ești un nelegiuit, strigă fata cu un glas precurmat de suspinuri. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
    • format_quote Nicolaie Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire... precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35. DLRLC
etimologie:
  • Pre- + curma DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.