căutare avansată
16 definiții pentru „precedent”   declinări

PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént1 adj. m., pl. precedénți; f. precedéntă, pl. precedénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént2 s. n., pl. precedénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedență. (S-a creat un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Precedent ≠ posterior, ulterior, următor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. précédent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT2 ~e n. Fapt anterior care permite a înțelege un alt fapt. ◊ Fără ~ cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. précédent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT, -Ă adj. Premergător, anterior. // s.n. Fapt, caz, exemplu anterior invocat ca autoritate, ca uz stabilit etc. ♦ Fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit. [< fr. précédent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență. ♦ fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT1, precedente, s. n. (Mai ales în con­strucție cu verbele «a avea», «a crea») Fapt sau caz care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare. Evitînd orice precedent, orice sentiment de simpatie sau antipatie, să-și jure unul altuia prieteșug și sinceritate. GHICA, A. 796. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum n-a mai fost, nu s-a mai întîmplat pînă acum; nemaiîntîlnit, nemaipomenit. Toți întoarseră capul pe rînd... așteptind un eveniment extraordinar.. o catastrofă fără precedent. C. PETRESCU, C. V. 92.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT2, -Ă, precedenți, -te, adj. Care precede sub raportul timpului sau al spațiului; premergător, anterior. Amice! Scrisoarea precedentă fiind cam lungă, cred că te-a obosit. BOLINTINEANU, O. 355. Dridri se simți pătrunsă de melancolie: un fragment din conversația pre­cedentă trecea necontenit, ca o fantasmă prin mintea ei. ALECSANDRI, O. P. 145.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént adj. m., pl. precedénți; f. sg. precedéntă, pl. precedénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént s. n., pl. precedénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precedent a. care precede sub raportul timpului sau al ordinii. ║ n. fapt sau exemplu anterior invocat ca autoritate: a crea precedente.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*precedént, -ă adj. (lat. prae-cédens, -éntis. V. ante- și ex-cedent). Care precede: capitalu precedent, ora precedentă. S. n., pl. e. Fapt orĭ exemplu precedent: a te baza pe precedente, a crea un precedent urît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink