18 definiții pentru posterior

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTERIÓR, -OÁRĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este situat înapoi; de dindărăt. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.

posterior, ~oa [At: KRETZULESCU, A. 16/19 / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr postérieur, lat posterior] (Îoc anterior) 1 a (Cu sens local) Care se află în partea de dinapoi, în raport cu un punct de referință. 2 sn (Rar) Parte de dinapoi. 3 sn (Euf) Șezut. 4 a (D. sunete, în special d. vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. 5 a (Cu sens temporal) Care urmează după ceva sau cineva Si: ulterior. 6 a (Cu sens temporal) Care se petrece după ceva Si: ulterior. 7 av Mai târziu Si: ulterior.

POSTERIÓR, -OÁRĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este așezat în partea dindărăt, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.

POSTERIÓR, -OÁRĂ, posteriori, -oare, adj. (În opoziție cu anterior) 1. Care vine, urmează după ceva sau după cineva; ulterior. Redactorul cel posterior, găsind o notiță fără dată despre acest eveniment, îl atribui pe ghicite timpului lui Ștefan cel Mare. HASDEU, I. V. 256. 2. Care este așezat, se află în partea de dindărăt, de dinapoi. Partea posterioară a capului. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. Sunetele «o» și «u» sînt vocale posterioare.

POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Care urmează, care este după ceva (în ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat în partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea dinapoi a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. postérieur, lat. posterior].

POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. după cineva sau ceva. ◊ (adv.) mai târziu; ulterior. 2. aflat în partea dinapoi; dorsal. ◊ (despre vocale) care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale. (< fr. postérieur, lat. posterior)

POSTERIÓR ~oáră (~óri, ~oáre) 1) și adverbial Care se va petrece mai târziu; care va urma mai târziu; ulterior. Acțiune ~oară. 2) Care se află în spate; din spate; de dinapoi. 3) (despre sunete vocale) Care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale. [Sil. -ri-or] /<fr. postérieur, lat. posterior

posterior a. 1. ce vine mai târziu: eveniment posterior; 2. ce e îndărăt: partea posterioară a capului.

*posteriór, -oáră adj. (lat. postérior, -óris, comparativu d. pósterus, posterior, și post, după. V. postum). Care e pe urmă în timp orĭ loc: un testament anterior anulat de altu posterior (saŭ ulterior), osu occipital e în partea posterioară (saŭ din apoĭ) a capuluĭ. S. n., pl. urĭ (Eŭf. iron. saŭ fam.). Partea posterioară a corpuluĭ, șezutu. Adv. Pe urmă, după: e scrisă posterior.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

posterior1 (-ri-or) adj. m., pl. posteriori; f. posterioară, pl. posterioare

*posterior2 (-ri-or) (fam.) s. n., pl. posterioare

posteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. posterióri; f. sg. posterioáră (sil. -ri-oa-), pl. posterioáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSTERIÓR s. v. dos, fund, popou, șezut.

POSTERIÓR adj. 1. dinapoi, dindărăt. (În partea ~oară a căruței.) 2. v. dorsal. 3. v. ulterior.

POSTERIOR adj. 1. dinapoi, dindărăt. (În partea ~ a căruței.) 2. (ANAT.) dorsal. (Regiunea ~ a unui organ.) 3. ulterior. (La o dată ~.)

posterior s. v. DOS. FUND. POPOU. ȘEZUT.

Posterior ≠ antecedent, anterior, precedent, premergător

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. (cf. fr. postérieur, lat. posterior): în sintagma vocală posterioară (v.).

Intrare: posterior
posterior adjectiv
  • silabație: -ri-or info
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posterior
  • posteriorul
  • posterioru‑
  • posterioa
  • posterioara
plural
  • posteriori
  • posteriorii
  • posterioare
  • posterioarele
genitiv-dativ singular
  • posterior
  • posteriorului
  • posterioare
  • posterioarei
plural
  • posteriori
  • posteriorilor
  • posterioare
  • posterioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posterior, posterioaadjectiv

  • 1. Care urmează sau se petrece după cineva sau ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Redactorul cel posterior, găsind o notiță fără dată despre acest eveniment, îl atribui pe ghicite timpului lui Ștefan cel Mare. HASDEU, I. V. 256. DLRLC
  • 2. Care se află sau este situat înapoi; de dindărăt. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Partea posterioară a capului. DLRLC
    • 2.1. (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Sunetele «o» și «u» sunt vocale posterioare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.