18 definiții pentru preceda precede


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere.

preceda vt [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR / V: ~cede / Pzi: preced, (rar) ~dez, 3, 6 prece / E: fr précéder, lat praecedere] 1-2 A exista înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau) în spațiu Si: a premerge (1-2), a propăși (2). 3 A se situa înaintea cuiva sau a ceva în spațiu Si: a propăși (1). 4 A se petrece înainte de ceva Si: a premerge (3). 5 (Rar) A depăși. 6 A anticipa.

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (Mai ales la pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de.., Veacul trecut și generația care ne-a precedat ne-au transmis o icoană măreață a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 59. Cea mai mare parte sînt obligate a sta în coridorul ce precede sacristia. ALECSANDRI, S. 21. ◊ Intranz. Aci trebuie să preceadă, pentru claritate, verbul. CARAGIALE, O. VII 234. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», rar «cu», și indicînd persoana sau faptul anterior) A așeza înainte..., a face să premeargă. Binevoiți a-mi învoi de a preceda lucrarea mea cu cîteva cuvinte care se raportă la zilele tinerețelor mele. KOGĂLNICEANU, S. A. 190. – Prez. ind. și: pers. 1 precedez, pers. 3 precede (CAMIL PETRESCU, T. II 174), part. și: (învechit) precés (HASDEU, V. 48).

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).

PRECEDÁ vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].

PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)

A PRECEDÁ precéd tranz. (procese, lucruri etc.) A anticipa într-o succesiune (în timp sau/și în spațiu). /<fr. précéder

precede v. 1. a merge înainte; 2. a fi imediat înainte: capitolul ce precede.

*precéd și -éz, a v. tr. (fr. précéder, d. lat. prae-cédere, -cessum. V. purced). Merg orĭ mă aflu înainte în spațiŭ saŭ timp: cavaleria precedează armata. V. intr. Premerg, mă aflu înainte: cine ĭ-a precedat luĭ? – Și după conj. III: el precede, să preceadă și cele-lalte forme întocmaĭ ca purced. Dar participiu preces e rar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă

precedá vb., ind. prez. 1 sg. precéd, 3 sg. și pl. precédă; conj. prez. 3 sg. și pl. preceádă

preceda (ind. prez. 3 sg. și pl. precedă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRECEDÁ vb. v. premerge.

PRECEDA vb. a premerge, (înv.) a propăși. (A ~ ceva în spațiu sau în timp.)

A preceda ≠ a succeda, a urma

Intrare: preceda
preceda (3 -edă) verb grupa I conjugarea I
verb (VT51)
Surse flexiune: DOOM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preceda
  • precedare
  • precedat
  • precedatu‑
  • precedând
  • precedându‑
singular plural
  • prece
  • precedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preced
(să)
  • preced
  • precedam
  • precedai
  • precedasem
a II-a (tu)
  • precezi
(să)
  • precezi
  • precedai
  • precedași
  • precedaseși
a III-a (el, ea)
  • prece
(să)
  • precea
  • preceda
  • precedă
  • precedase
plural I (noi)
  • precedăm
(să)
  • precedăm
  • precedam
  • precedarăm
  • precedaserăm
  • precedasem
a II-a (voi)
  • precedați
(să)
  • precedați
  • precedați
  • precedarăți
  • precedaserăți
  • precedaseți
a III-a (ei, ele)
  • prece
(să)
  • precea
  • precedau
  • preceda
  • precedaseră
preceda (3 -ede) verb grupa I conjugarea I
verb (VT51.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preceda
  • precedare
  • preces
  • precesu‑
  • precedând
  • precedându‑
singular plural
  • precede
  • precedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preced
(să)
  • preced
  • precedam
  • precedai
  • precedasem
a II-a (tu)
  • precezi
(să)
  • precezi
  • precedai
  • precedași
  • precedaseși
a III-a (el, ea)
  • precede
(să)
  • precea
  • preceda
  • precedă
  • precedase
plural I (noi)
  • precedăm
(să)
  • precedăm
  • precedam
  • precedarăm
  • precedaserăm
  • precedasem
a II-a (voi)
  • precedați
(să)
  • precedați
  • precedați
  • precedarăți
  • precedaserăți
  • precedaseți
a III-a (ei, ele)
  • preced
(să)
  • precea
  • precedau
  • preceda
  • precedaseră
precede
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)