PRECEDA, preced, vb. I. Tranz. (Mai ales la pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de.., Veacul trecut și generația care ne-a precedat ne-au transmis o icoană măreață a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 59. Cea mai mare parte sînt obligate a sta în coridorul ce precede sacristia. ALECSANDRI, S. 21. ◊ Intranz. Aci trebuie să preceadă, pentru claritate, verbul. CARAGIALE, O. VII 234. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», rar «cu», și indicînd persoana sau faptul anterior) A așeza înainte..., a face să premeargă. Binevoiți a-mi învoi de a preceda lucrarea mea cu cîteva cuvinte care se raportă la zilele tinerețelor mele. KOGĂLNICEANU, S. A. 190. – Prez. ind. și: pers. 1 precedez, pers. 3 precede (CAMIL PETRESCU, T. II 174), part. și: (învechit) preces (HASDEU, V. 48).