2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări.

PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări.

preamărire sf [At: HELIADE, O. I, 190 / Pl: ~ri / E: preamări] 1 Slăvire. 2 (Îvr) Divinitate.

PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări; laudă, glorificare, elogiere.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.

preamări [At: CORESI, EV. 49 / S și: prea mări / Pzi: ~resc / E: prea + mări1] 1 vr (Înv) A se îngâmfa. 2-3 vtr A (se) lăuda. 4 vt A slăvi.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă; a lăuda, a slăvi, a glorifica, a elogia. Nu se poate vorbi despre Alecsandri ca despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamărește și nimeni nu-i cetește. SADOVEANU, E. 60. Șeful stației... crezu că e bine să preamărească opera inginerului. C. PETRESCU, A. 304.

A PREAMĂRÍ ~ésc tranz. A prezenta ca având proprietăți deosebite; a ridica în slăvi (pe nedrept); a proslăvi. /prea + a mări

preamărì v. a glorifica. [Modelat după slavicul proslăvi].

preamărésc v. tr. (d. prea și măresc, după exemple vsl.). Măresc, glorific, laud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri

preamăríre s. f., pl. preamăríri

preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREAMĂRÍRE s. 1. v. glorie. 2. v. glorificare. 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (preamărirea vremurilor noastre.)

PREAMĂRIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.)

PREAMĂRÍ vb. 1. v. glorifica. 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

PREAMĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

preamări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

PREAMĂRI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

arată toate definițiile

Intrare: preamărire
preamărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preamărire
  • preamărirea
plural
  • preamăriri
  • preamăririle
genitiv-dativ singular
  • preamăriri
  • preamăririi
plural
  • preamăriri
  • preamăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: preamări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preamări
  • preamărire
  • preamărit
  • preamăritu‑
  • preamărind
  • preamărindu‑
singular plural
  • preamărește
  • preamăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preamăresc
(să)
  • preamăresc
  • preamăream
  • preamării
  • preamărisem
a II-a (tu)
  • preamărești
(să)
  • preamărești
  • preamăreai
  • preamăriși
  • preamăriseși
a III-a (el, ea)
  • preamărește
(să)
  • preamărească
  • preamărea
  • preamări
  • preamărise
plural I (noi)
  • preamărim
(să)
  • preamărim
  • preamăream
  • preamărirăm
  • preamăriserăm
  • preamărisem
a II-a (voi)
  • preamăriți
(să)
  • preamăriți
  • preamăreați
  • preamărirăți
  • preamăriserăți
  • preamăriseți
a III-a (ei, ele)
  • preamăresc
(să)
  • preamărească
  • preamăreau
  • preamări
  • preamăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)