10 definiții pentru elogiere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. elogia.

ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. elogia.

elogiere sf [At: CONTEMP., S. II, 1953 nr. 330, 5/4 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ri / E: elogia] 1 Aducere de laude Si: elogiat1 (1), elogiu (2). 2 Slăvire.

ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia; laudă, preamărire. Elogierea unui premiat. – Pronunțat: -gi-e-.

ELOGIÉRE s.f. Acțiunea de a elogia și (rar) rezultatul ei. [< elogia].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

elogiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. elogierii; pl. elogieri

elogiere (-gi-e-) s. f., g.-d. art. elogierii; pl. elogieri

elogiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. elogiérii; pl. elogiéri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ELOGIERE s. glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.)

Elogiere ≠ bârfire, defăimare

Intrare: elogiere
  • silabație: -gi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elogiere
  • elogierea
plural
  • elogieri
  • elogierile
genitiv-dativ singular
  • elogieri
  • elogierii
plural
  • elogieri
  • elogierilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

elogiere, elogierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi elogia DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.