prea av [At: CORESI, EV. 63 / V: (reg) pe, pea^[1] / E: slv прѣ] 1 (Înv) Peste măsură, din cale afară Si: excesiv. 2 (Îcn; euf; așezat între negație și verb exprimă o exagerare) Deloc, câtuși de puțin. 3 (Îcn; așezat între negație și verb exprimă o aproximare în minus) Nu excesiv de mult Si: nu chiar. 4-5 (Determină un adjectiv, un adverb) (Mai mult sau) mai puțin decât trebuie. 6 (Determină un adjectiv, un adverb) Peste măsură de. 7 (Îe) A (fi) ~ de tot (sau ~ din cale afară ori ~-~) Se spune când s-a depășit o limită acceptată, permisă. 8-9 (Îvr; ca determinant al unui substantiv, pe care îl precedă) Foarte (mare sau) mult. 10 (Îlav) Nu ~ Nu chiar, nu tocmai atât de... 11 (Îlav) Nici ~-~ Nici peste măsură de. 12 (Îal) Nici ieșit din comun. 13 (Pfm; îlav) Nici ~-~, nici foarte-foarte Așa și așa Si: potrivit. 14 (Îrg; precedă adjective, adverbe, servind la formarea superlativului absolut) Foarte. 15 (Olt) Cam. 16 (Olt) Aproximativ.

PREA¹- Element de compunere însemnînd «foarte», «peste măsură», care servește (mai ales în limbajul bisericesc) la formarea unor substantive ca: preamărire, preasfinția etc.. a unor adjective ca: preabun, preaiubit etc. și a unor verbe ca: preamări etc.

PREA² adv. 1. (Ca determinativ pe lîngă un verb; așezat, de obicei, la timpurile compuse între auxiliar și participiu, la verbele reflexive între pronume și verb, la formele negative între negație și verb) Mai mult decît e necesar, decît se cuvine; peste măsură, foarte mult. Are un trup de minune tăiat și chip frumos. Și el știe bine aceasta, ba încă prea o știe. VLAHUȚĂ, O. A. I 193. Mi se pare că ne-am prea întins cu vorba. CREANGĂ, P. 258. Prea v-ați arătat arama, sfîșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. EMINESCU, O. I 151. ◊ (Pe lîngă o formă verbală repetată) Cum se poate una ca asta? -Iaca se poate și se prea poate. ISPIRESCU, E. 110. M-am săturat și m-am prea săturat. CREANGĂ, P. 312. Te cunoști, mîndră, cunoști, Te cunoști, te prea cunoști. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu cam. Cei doi nu prea voiau să primească, dar după multă stăruință din partea celui al treilea, au primit. CREANGĂ, A. 144. Trebuie să ne grăbim mult ca să-i ajungem.? – Să ne grăbim și nu prea, pentru că-i putem ajunge. EMINESCU, N. 14. Nu-mi prea bat capul de aceasta, zise Toderică. NEGRUZZI, S. I 83. 2. (Ca determinativ pe lîngă un adjectiv, urs. adverb sau o locuțiune adverbială) Mai mult decît..., extrem de..., foarte. Puțină vreme încă ne desparte De iarna tristă, – prea curînd sosită! IOSIF, P. 46. Prea multe s-au îngrămădit deodată pe capul meu. CREANGĂ, P. 223. La așa tîlcuri înalte. Omul să deie nu poate decît prea slabe cuvinte. CONACHI, P. 266. Tare, bade, ne iubim, Dar prea rar ne întîlnim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68. ◊ Expr. A nu prea ști multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă, a-i sări repede țandăra. Ș-apoi las’ pe popa Niculai Oșlobanu, căci el nu prea știe multe. CREANGĂ, A. 78. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a fi din cale-afară de exagerat, excesiv. Bătrînele prea sînt de tot, – prea se ocolesc – prea se uită chiondorîș. DELAVRANCEA, H. T. 148. (Familiar) Mult prea... = (indicînd o și mai mare intensificare a însușirii determinate) o problemă mult prea importantă. Nu prea sau (folosit corelativ) nici prea = nu chiar, nu tocmai (atîta de..., sau așa de... ). Și-și taie vro cinci vărguțe, Nici prea lungi, nici prea scurtuțe. MARIAN, S. 53. Baba... umbla valvîrtej să-i găsească mireasă... după placul ei: nu prea tînără, naltă și uscățivă, însă robace și supusă. CREANGĂ, P. 4. Pare că nu-ți stă prea bine Cu doi drăguți lîngă tine. JARNÍK-BÎRSEANU D. 249. (Despărțit de adjectiv sau adverb printr-un verb) Are negre mustăcioare Și-i de-o palmă lat în frunte Și nu prea grăiește multe, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Nici... prea-prea = nici peste măsură de, nici extraordinar de... De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rău de tot. COȘBUC, P. I 128. ♦ (Repetat, cu valoare adjectivală) Tare, exagerat, care întrece măsura. Din pricina expresiilor cam prea-prea, te-ai supărat și ești ghimpos ca un arici. C. PETRESCU, A. R. 13. ◊ Expr. Ori prea-prea, ori foarte-foarte = ori una, ori alta. Atunci, iată ce zic eu... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte. CARAGIALE, O. I 148. (Familiar) Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău, potrivit, mediocru. Leonică în sufletul lui nu era nici bun nici rău, nici moale nici iute, nici deștept nici prost, Cu un cuvînt, o ființă nici prea-prea, nici foarte-foarte. CARAGIALE, O. II 8. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut) Millo s-a remarcat printr-o voce prea plăcută cîntînd o bucată. SADOVEANU, E. 68. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167.

PREA adv. Peste măsură (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afară (sau ~ de tot) a fi ieșit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rău; potrivit; așa și așa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. prĕ

prea adv. exprimă: 1. superlativul absolut (mai mult decât foarte): e prea frumoasă; 2. ceva peste măsură, afară din cale: e prea mare, prea de tot; prea prea, excesiv. [Slav. PRĬE].

prea (ea dift.) adv. (vsl. prĭe, ca’n prĭemondrŭ. V. preamîndru). Foarte, mult: Prea Sfinția Sa, Prea Înălțate Doamne! Maĭ mult de cît trebuĭe, peste măsură, excesiv, afară din cale: apa e prea ferbinte, te-aĭ prea apropiat (în vest prea te-aĭ apropiat). Asta e prea mult, e maĭ mult de cît e permis. Fam. E prea-prea, e prea de tot, e prea de oaĭe, e prea exagerat (de ex., o mincĭună). Nu prea, nu chear, nu tocmaĭ: n’am prea dormit (vest: nu prea am dormit), nu prea cred ce spune el.

Prea-Sfânta f. Maica Domnului: la picioarele Prea-Sfintei.

preacuráta adj. f. (după vsl. prĭečista). Precista, Maĭca Domnuluĭ, imaculata fecĭoară. – Se scrie și prea curata și prea-curata.

prea-prea adv.

prea adv.

prea-prea adv.

PREA adv. v. foarte.

PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Rochie ~ scurtă.) 2. tocmai. (Nici tocmai tânără, nici ~ bătrână.)

PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Rochie ~ scurtă.) 2. tocmai. (Nici tocmai tînără, nici ~ bătrînă.)

prea adv. v. FOARTE.

prea adv. – 1. Foarte, excesiv. – 2. (Cu negație) Mult, suficient. – Var. Mold. pre. Lat. prae (Densusianu, Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707). Der. din sl. prĕ „foarte” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși sl. a produs în rom. pref. prea-, cu același sens din sl.: preacurat, foarte curat. În general, pref. prea- nu a fost productiv în rom., și se folosește numai în der. artificiale, calchiate din sl. și de uz exclusiv literar: preacîntat, adj. (lăudat), după sl. prĕpĕtŭ; preacovîrși, vb. (a întrece), cf. sl. prĕvŭziti; preacuvios, adj. (foarte cuvios), după sl. prĕpodobinŭ; etc. Toate aceste cuvinte sînt înv. și cultisme, fără circulație reală.

FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le dă prea mult, nimănui destul (cât i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2.

NE QUID NIMIS (lat.) nimic să nu fie prea mult – Terențiu, „Andria”, 61. Traducerea latină a devizei „Meden agan” (Mηδέν ἀγαυ) înscrisă pe frontonul templului din Delfi. Îndemn la cumpătare, la păstrarea măsurii.

Ne quid nimis (lat. „Nimic prea mult”) – proverb latin, căruia îi corespunde zicătoarea noastră: „Ce-i prea mult nu-i sănătos”. E un adevăr de care și-au dat seama popoarele, din cele mai vechi timpuri pînă astăzi, căci la multe găsim, sub diverse forme, aceeași maximă. Grecii antici ziceau: medén ágan (Păstrează măsura!). Francezii spun Ce qui est trop est trop. Germanii: Was zuviel ist ungesund. Expresia ne guid nimis o găsim în comedia Andria (act.I, sc. 1) a poetului comic latin Terențiu, dar nu se poate preciza dacă el este chiar autorul ei, sau numai un beneficiar al înțelepciunii populare. LIT.

nici prea-prea, nici foarte-foarte expr. așa și așa; nici bine, nici rău; potrivit, mediocru.