PRĂSI, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se.

PRĂȘI, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti.

prăsi [At: PSALT. 36 / V: (înv) presi / Pzi: ~sesc / E: bg праси се] 1 vr (D. animale) A face pui Si: a concepe. 2 vr (Pex) A se perpetua prin generare Si: a se înmulți, a se reproduce, (îrg) a se plodi. 3 vr (Fig) A crește ca număr Si: a se înmulți, a spori. 4 vri (Îrg; d. femei) A naște. 5 vr (Îrg) A se naște. 6 vt A concepe. 7 vt (Fig; rar) A se pripăși. 8 vt (C. i. animale) A crește pentru a înmulți, pentru a obține un folos etc. Si: (îvr) a presili (1). 9 vt (Fig; reg; c. i. bunuri materiale, averi, bani etc.) A strânge. 10 vt (C. i. plante) A cultiva pentru a înmulți, pentru a obține roade etc. Si: (îvr) a prăsili (2). 11-12 vtr A (se) răspândi prin cultură Si: a planta, a semăna, (îvr) a prăsili (3). 13 vr (D. plante) A se răspândi, spontan sau prin cultivare, pe un anumit teritoriu Si: a se extinde, a se înmulți.

prăsire sf [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 33 / V: (înv) pres~ / Pl: ~ri / E: prăsi] 1 Perpetuare prin reproducție a animalelor Si: înmulțire, prăsilă, prăsit¹ (1), reproducere, (reg) plămadă, prasă, prăseală. 2 Reproducție dirijată a animalelor de rasă Si: (înv) prăsit¹ (2). 3 Naștere. 4 Cultivare. 5 (Îvr) Origine.

prăși¹ vt [At: (a. 1805) URICARIUL II, 135 / V: (reg) ~șui / Pzi: ~șesc / E: bg праша] 1 A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna solul etc. Si: (reg) a plugări, a săpa. 2 (C. i. plante agricole) A curăța de buruieni Si: (reg) a plugări, a săpa. 3 (Reg; c. i. suprafețe de pământ) A curăța de orice fel de plante, îndeosebi de buruieni.

prășire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: prăși¹] (Pop) 1-2 Prășit¹ (1-2).

prășui v vz prăși¹

presi² v vz prăsi

presire sf vz prăsire

PRĂSI, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, scr. prasiti se.

PRĂȘI, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, scr. prašiti.

PRĂSI, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui, a se înmulți, a se reproduce. Ce ara și semăna, prea puține aduna; iar păsările de i se prăseau, prea puține îi rămîneau. VISSARION, B. 94. Acum are-o turmă mare-mare, care de-atunci s-a prăsit numai din mioara aceea. RETEGANUL, P. I 37. Pă caii ce se prăsea din aceste iepe încăleca numai împăratul. GORJAN, H. II 9. ◊ (Rar, despre oameni) Trăiesc și se prăsesc din neam în neam, cei mai frumoși bărbați din tot plaiul împrejmuitor. ODOBESCU, S. III 172. 2. Tranz. A crește animale, a le înmulți. Prăsiseră în fiecare an și porc și găini, care erau acum atît de multe și risipite prin grajd și șoproane, că nu le mai știau numărul. CAMIL PETRESCU, O. I 337. Hrănește și prăsește [iepuri de casă] în curtea mănăstirii. ODOBESCU, S. III 212. Stîne Mari își cumpăra, Turme Grase Că-și prăsea. ANT. LIT. POP. I 458. ◊ (Rar, cu privire la oameni) Oricum, n-ar fi fost mai bine să prăsească copii decît găini? Și cum i-ar fi iubit, mititeii de ei! MACEDONSKI, O. III 58. ♦ Fig. A aduna, a economisi. (Cu complementul «bani») Nu ți-ai prăsit un ban să-ți poți cîrpi o nevoie la o vreme grea, ori să te chemi și tu că ai doi juncani în bătătură, din munca ta. VLAHUȚĂ, N. 129. 3. Tranz. A semăna, a planta, a răspîndi o cultură; a îngriji ca să crească plantele. Pînă dimineață... să prăsești vie, iar pe dimineață să-mi aduci struguri copți din ea. RETEGANUL, P. V 49. Pre vremea aceea Bacus, zeul vinului și al bețivilor, umbla de cutreiera lumea, învățînd și pre bun și pre rău cum să prăsească și să lucreze vița. ISPIRESCU, U. 103. Locuitorii... din toate celelalte sate au fost prăsit cultura cînepei și a inului. I. IONESCU, D. 201. ♦ Refl. pas. A căpăta răspîndire, a începe să fie cultivat. Fata le dete la toți sămînță, să-și semene și ei pe acasă buruiana dracului, adecă tutun. Așa s-a prăsit tutunul în lume. RETEGANUL, P. II 69.

PRĂSIRE, prăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăsi; reproducere, înmulțire.

PRĂȘI, prășesc, vb. IV. Tranz. 1. A săpa la suprafață locurile cultivate (cu porumb, cartofi, viță de vie, legume etc.) pentru a distruge buruienile și a afîna pămîntul. Felul lor de a lucra pămîntul, de a prăși cu plugul popușoaiele, de a secera grîul, de a-l lega în snopi, toate obiceiurile și tradițiile răsturnate – îi puseseră pe gînduri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 56. ◊ Absol. Am prășit și am secerat, Am cosit și-am adunat. MARIAN, S. 38. 2. (Regional) A curăța aria de buruieni înainte de a aduce snopii pentru treierat. (Refl. pas.) În ajunul căratului, acest loc se prășește, adecă se curăță de buruienile care crescuseră pe el și de gunoiul care din întîmplare se poate găsi. PAMFILE, A. R. 144.

PRĂȘIRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși. Prin prășire se face la rădăcina firului de păpușoi un mușiroi. PAMFILE, A. R. 73.

A SE PRĂSI pers. 3 se ~ește intranz. (despre ființe sau plante) A crește numeric în mod excesiv (prin înmulțire); a se înmulți exagerat. /<bulg. prasja se, sb. prasiti se

A PRĂSI ~esc tranz. 1) A face să se prăsească; a plodi. 2) fig. fam. (bani) A face să sporească la număr. /<bulg. prasja se, sb. prasiti se

A PRĂȘI ~esc tranz. (terenuri cultivate cu plante agricole) A supune unei operații de afânare și de înlăturare a buruienilor (cu sapa sau su prășitorul). /<bulg. praša, sb. prašiti

prăsì v. 1. a face pui; 2. a se reproduce. [Serb. PRASITI, a făta purcei: românește cu sensul generalizat].

prășì v. a săpa țarina de mai multe ori curățind-o de buruieni. [Slav. PRAȘITI, a face praf (desțelinind un câmp)].

prăsésc v. tr. (sîrb. prasiti, a făta purceĭ, d. prase, purcel). Nasc, produc (Rar). Fig. Fam. A prăsi parale, a aduna parale. V. refl. Mă înmulțesc, cresc în mare număr: la munte s’aŭ prăsit o mulțime de urșĭ, de brazĭ, de șerpĭ. – Și împrăsilesc (Munt. vest).

prășésc v. tr. (vsl. [sîrb. ceh.] prašiti, a preface în praf, în colb, d. prahŭ, praf; bg. praši, a face colb. V. praf). Sap ogoru și-l curăț de buruĭene după ce semănătura a crescut puțin: a prăși popușoĭu.

prăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsesc, 3 sg. prăsește, imperf. 1 prăseam; conj. prez. 1 sg. să prăsesc, 3 să prăsească

prăsire s. f., g.-d. art. prăsirii; pl. prăsiri

prăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășesc, 3 sg. prășește, imperf. 1 prășeam; conj. prez. 1 sg. să prășesc, 3 să prășească

prășire s. f., g.-d. art. prășirii; pl. prășiri

prăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsesc, imperf. 3 sg. prăsea; conj. prez. 3 să prăsească

prăsire s. f., g.-d. art. prăsirii; pl. prăsiri

prăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășesc, imperf. 3 sg. prășea; conj. prez. 3 să prășească

!prășire s. f., g.-d. art. prășirii; pl. prășiri

prăsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsesc, imperf. 3 sg. prăsea; conj. prez. 3 sg. și pl. prăsească

prăsire s. f., g.-d. art. prăsirii; pl. prăsiri

prăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășesc, imperf. 3 sg. prășea, conj. prez. 3 sg. și pl. prășească

prășire s. f., g.-d. art. prășirii; pl. prășiri

prăși (conj. prășească)

prăsi (prăsesc, prăsit), vb. – A reproduce, a înmulți, a naște. Sb., slov. prasiti, bg. prasjă se „a se înmulți porcii” (Tiktin). Legătura cu rodi (Cihac, II, 317) nu este probabilă. – Der. prăsilă, s. f. (reproducție, generație; descendent, progenitură); prăsilos, adj. (prolific); prăstură, s. f. (înv., iapă), în loc de prăsitură; împrăsili, vb. (a reproduce); prăseală, s. f. (înv., reproducere).

prăși (prășesc, prășit), vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s. f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s. n. (prașilă); prășitor, s. m. (cel care prășește); prășitoare, s. f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom.

prăsi, prăsesc v. t. a strânge bani, a economisi bani; a-și spori banii adunați

PRĂSI vb. v. acumula, aduna, agonisi, concepe, economisi, face, înmulți, naște, procrea, strânge.

PRĂSI vb. v. reproduce.

PRĂSIRE s. v. reproducție.

PRĂȘI vb. (AGRIC.) a săpa, (Olt.) a târși. (~ la porumb.)

PRĂȘIRE s. v. prășit.

PRĂSI vb. a se înmulți, a procrea, a se reproduce, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?)

prăsi vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. CONCEPE. ECONOMISI. FACE. ÎNMULȚI. NAȘTE. PROCREA. STRÎNGE.

PRĂSIRE s. înmulțire, prăsit, procreare, reproducere, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

PRĂȘI vb. (AGRIC.) a săpa, (Olt.) a tîrși. (~ la porumb.)

PRĂȘIRE s. (AGRIC.) prașilă, prășit, sapă, săpare, săpat, (pop.) prașă, prășitură, (reg.) copoit, prășeală, săpătură, tîrșenit, tîrșit. (~ porumbului.)