PRAȘILĂ, prașile, s. f. Prășit¹. [Var.: prășilă s. f.] – Et. nec.

PRĂSILĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.

prasâlă^[1] sf vz prăsilă

prașilă sf [At: I. IONESCU, C. 119/8 / V: ~șulă^[1], (reg) prăș~ / Pl: ~le / E: cf prăși¹, prașă] 1-2 Prășit¹ (1-2). 3 (Îs) ~ oarbă Prășit¹ (1) făcut printre rândurile de culturi. corectat(ă)

prașulă sf vz prașilă

prăsilă sf [At: DOSOFTEI, PS. 262/17 / V: (înv) pres~, (reg) pras~ / Pl: ~le, (rar) ~li / E: prăsi + -ilă] 1 Reproducție dirijată a animalelor domestice de rasă. 2 (D. animale domestice; îla) De ~ Selecționat pentru reproducere. 3 (Îvr) Crescătorie. 4 (Ccr) Animal domestic tânăr, rezultat în urma prăsilei (1) Si: progenitură, pui, (rar) plod, (îvr) prăsitură (1). 5 (Spc) Animal domestic de rasă, bun pentru reproducere. 6 (Asr) Copil. 7 (Asr) Urmaș. 8 (Rar) Rasă. 9 (Pex) Descendent al unui animal de rasă. 10 (Pex) Animal din rasă ameliorată.

prășilă sf vz prașilă

presilă sf vz prăsilă

PRAȘILĂ, prașile, s. f. (Pop.) Prășit¹. [Var.: prășilă s. f.] – Et. nec.

PRĂSILĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă, neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.

PRAȘILĂ, prașile, s. f. Acțiunea de a prăși; prășit. De s-ar întoarce de la prașila porumbului, și tot n-ar fi așa de aprinși. DELAVRANCEA, O. II 348. I-am învățat... să pună cartofi, fasole, morcovi și pătrunjel, să sădească varză și tutun, să poarte grijă de viță, ba la anul am să-i pun chiar și la prașilă. SLAVICI, O. I 76. Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. – Variantă: prășilă (PAMFILE, A. R. 73, VLAHUȚĂ, O. AL. I 54) s. f.

PRĂSILĂ, prăsile, s. f. 1. (Precedat de prep. «de») Reproducere de animale (de rasă). Să vie deseară oricine poftește în grădina împărătească, s-auză acolo fără plată cum cîntă un vestit măgar de prăsilă. CARAGIALE, P. 25. O herghelie cu 9 iepe fătătoare... 5 vaci de prăsilă... I. IONESCU, D. 327. ◊ (Rar, în legătură cu oamenii) Tu ești un nebun de frunte? După ce n-ai chiar nemică, Te mai apuci de prăsilă. Auzi! li trebuie copii! HASDEU, R. V. 10. 2. (Cu sens colectiv) Animale tinere, pui (ținuți pentru reproducere); p. ext. animale de soi bun. Bărbați, femei, copii... cărau către bordeie, la lumina felinarelor, grîne și prăsilă felurită din acareturile conacului. GALAN, Z. R. 253. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere. pentru că moș Nichifor ținea să aibă prăsilă. CREANGĂ, P. 106. ◊ (Rar, la pl.) Na calul cu armele Ș-arată-mi potecele, Ca să-mi văd prăsilele. PĂSCULESCU, L. P. 277.

PRAȘILĂ ~e f. Acțiunea de a prăși. [G.-D. prășilei] /Orig. nec.

PRĂSILĂ ~e f. 1) Înmulțire dirijată a animalelor domestice de rasă. 2) Pui de animal domestic obținut pe această cale. ◊ De ~ a) de rasă ameliorată; b) destinat reproducției. [G.-D. prăsilei] /a (se) prăsi + suf. ~ilă

pràșilă f. săparea porumbului.

prăsilă f. progenitură, rassă (vorbind mai ales de animale).

práșilă f., pl. e (sîrb. prašina, praf, colb. V. prășesc). Prașă, prășit: mergem la prașilă.

prăsílă f., pl. e (slav *prasilo, sîrb. prasiti, cu acelașĭ sufix ca’n tocilă). Reproducere, înmulțire (la animale și plante): găinĭ bune de prăsilă. Animale saŭ plante prăsite.

prașilă s. f., g.-d. art. prașilei; pl. prașile

prăsilă s. f., g.-d. art. prăsilei; pl. prăsile corectat(ă)

prașilă s. f., g.-d. art. prașilei; pl. prașile

prăsilă s. f., g.-d. art. prăsilei; pl. prăsile corectat(ă)

prașilă s. f., g.-d. art. prașilei; pl. prașile

prăsilă s. f., g.-d. art. prăsilei; pl. prăsile

prașilă, pl. prașile

prașilă.

PRAȘILĂ s. v. prășit.

PRĂSILĂ s. v. coborâtor, copil, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar.

PRĂSILĂ s. 1. v. reproducere. 2. v. pui.

PRAȘILĂ s. (AGRIC.) prășire, prășit, sapă, săpare, săpat, (pop.) prașă, prășitură, (reg.) copoit, prășeală, săpătură, tîrșenit, tîrșit. (~ porumbului.)

PRĂSILĂ s. 1. reproducere, reproducție, (reg.) prăseală. (Cai de ~.) 2. progenitură, pui, (Mold.) ținc, (înv.) prăsitură. (Pisica cu ~ ei.)

prăsilă s. v. COBORÎTOR. COPIL. DESCENDENT. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.