PRĂSILĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.

prăsilă sf [At: DOSOFTEI, PS. 262/17 / V: (înv) pres~, (reg) pras~ / Pl: ~le, (rar) ~li / E: prăsi + -ilă] 1 Reproducție dirijată a animalelor domestice de rasă. 2 (D. animale domestice; îla) De ~ Selecționat pentru reproducere. 3 (Îvr) Crescătorie. 4 (Ccr) Animal domestic tânăr, rezultat în urma prăsilei (1) Si: progenitură, pui, (rar) plod, (îvr) prăsitură (1). 5 (Spc) Animal domestic de rasă, bun pentru reproducere. 6 (Asr) Copil. 7 (Asr) Urmaș. 8 (Rar) Rasă. 9 (Pex) Descendent al unui animal de rasă. 10 (Pex) Animal din rasă ameliorată.

PRĂSILĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă, neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.

PRĂSILĂ, prăsile, s. f. 1. (Precedat de prep. «de») Reproducere de animale (de rasă). Să vie deseară oricine poftește în grădina împărătească, s-auză acolo fără plată cum cîntă un vestit măgar de prăsilă. CARAGIALE, P. 25. O herghelie cu 9 iepe fătătoare... 5 vaci de prăsilă... IONESCU, D. 327. ◊ (Rar, în legătură cu oamenii) Tu ești un nebun de frunte? După ce n-ai chiar nemică, Te mai apuci de prăsilă. Auzi! li trebuie copii! HASDEU, R. V 10. 2. (Cu sens colectiv) Animale tinere, pui (ținuți pentru reproducere); p. ext. animale de soi bun. Bărbați, femei, copii... cărau către bordeie, la lumina felinarelor, grîne și prăsilă felurită din acareturile conacului. GALAN, Z. R. 253. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere. pentru că moș Nichifor ținea să aibă prăsilă. CREANGĂ, P. 106. ◊ (Rar, la pl.) Na calul cu armele Ș-arată-mi potecele, Ca să-mi văd prăsilele. PĂSCULESCU, L. P. 277.

PRĂSILĂ ~e f. 1) Înmulțire dirijată a animalelor domestice de rasă. 2) Pui de animal domestic obținut pe această cale. ◊ De ~ a) de rasă ameliorată; b) destinat reproducției. [G.-D. prăsilei] /a (se) prăsi + suf. ~ilă

prăsilă f. progenitură, rassă (vorbind mai ales de animale).

prăsílă f., pl. e (slav *prasilo, sîrb. prasiti, cu acelașĭ sufix ca’n tocilă). Reproducere, înmulțire (la animale și plante): găinĭ bune de prăsilă. Animale saŭ plante prăsite.

prasâlă^[1] sf vz prăsilă

presilă sf vz prăsilă

prăsilă s. f., g.-d. art. prăsilei; pl. prăsile corectat(ă)

prăsilă s. f., g.-d. art. prăsilei; pl. prăsile corectat(ă)

prăsilă s. f., g.-d. art. prăsilei; pl. prăsile

PRĂSILĂ s. v. coborâtor, copil, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar.

PRĂSILĂ s. 1. v. reproducere. 2. v. pui.

PRĂSILĂ s. 1. reproducere, reproducție, (reg.) prăseală. (Cai de ~.) 2. progenitură, pui, (Mold.) ținc, (înv.) prăsitură. (Pisica cu ~ ei.)

prăsilă s. v. COBORÎTOR. COPIL. DESCENDENT. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.