PRAȘILĂ, prașile, s. f. Acțiunea de a prăși; prășit. De s-ar întoarce de la prașila porumbului, și tot n-ar fi așa de aprinși. DELAVRANCEA, O. II 348. I-am învățat... să pună cartofi, fasole, morcovi și pătrunjel, să sădească varză și tutun, să poarte grijă de viță, ba la anul am să-i pun chiar și la prașilă. SLAVICI, O. I 76. Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43. – Variantă: prășilă (PAMFILE, A. R. 73, VLAHUȚĂ, O. A. II 54) s. f.