2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.

POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.

potricăli [At: DOSOFTEI, PS. 67/2 / V: (înv) pet~, petricoli / Pzi: ~lesc / E: potricală1] (Îrg) 1 vt A găuri cu potricala1 (1) Si: a perfora, a străpunge. 2 vt (Pex) A sfâșia. 3-4 vtr A (se) distruge.

POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. Tranz. 1. A face găuri cu potricala. A nimici, a prăpădi, a distruge. Prins odată omul în datorie, nu mai poate scăpa de dînsa, îl mănîncă și îl potricălește ca și rugina pre fier. I. IONESCU, P. 389. ◊ Refl. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218.

A SE POTRICĂLÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se găuri prin uzare. /Din potricală

A POTRICĂLÍ ~ésc tranz. pop. 1) (curele sau urechile vitelor) A găuri cu potricala. 2) A face să se potricălească. /Din potricală

POTRICĂLI vb. (Mold.) A găuri (cu potricala), a perfora, a străpunge. Și cu hiare înfocate îl potricăliră. DVS, 73r. Cu multe rane potricălit, au perit. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR. IST. Etimologie: potricală + suf. -i. Vezi și potricală, potricălit.

potricălì v. a găuri cu potricala. [Rus. PROTYKATI, a trece prin, a străpunge].

POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură mică făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.

potrica1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 97v/31 / V: (înv) petrec~, (reg) poti~, ~racăl s, ~cal s / Pl: ~le / E: rs протыкало] 1 Unealtă de oțel asemănătoare cu o daltă mică, având tăișul de obicei circular, cu vârful ascuțit, cu care se fac găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechile oilor și caprelor Si: preducea, (reg) dăltiță, patron2, pitroc2 (2), zamba. 2 (Pex) Semn făcut prin găurire cu potricala1 (1), la urechile oilor sau, rar, ale altor animale, pentru a putea fi identificate Si: preducea, (reg) pușcătură, zamba.

potrica2 sf [At: CV 1950, nr. 1, 33 / Pl: ? / E: nct] (Ban) Fotografie.

POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.

POTRICÁLĂ, potricale, s. f. Unealtă de fier asemănătoare cu o daltă mică, avînd un tăiș (de obicei) circular, cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc. V. preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă.

POTRICÁLĂ ~e f. pop. 1) Instrument de metal, ascuțit la vârf, folosit pentru a face găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn). 2) Gaură făcută cu un astfel de instrument. /<rus. protykalo

POTRICALĂ s. f. (Mold.) Preducea. I-au pătruns și picioarele cu o potricală de her. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. protykalo. Vezi și potricăli, potricălit.

arată toate definițiile

Intrare: potricăli
  • silabație: -tri- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potricăli
  • potricălire
  • potricălit
  • potricălitu‑
  • potricălind
  • potricălindu‑
singular plural
  • potricălește
  • potricăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potricălesc
(să)
  • potricălesc
  • potricăleam
  • potricălii
  • potricălisem
a II-a (tu)
  • potricălești
(să)
  • potricălești
  • potricăleai
  • potricăliși
  • potricăliseși
a III-a (el, ea)
  • potricălește
(să)
  • potricălească
  • potricălea
  • potricăli
  • potricălise
plural I (noi)
  • potricălim
(să)
  • potricălim
  • potricăleam
  • potricălirăm
  • potricăliserăm
  • potricălisem
a II-a (voi)
  • potricăliți
(să)
  • potricăliți
  • potricăleați
  • potricălirăți
  • potricăliserăți
  • potricăliseți
a III-a (ei, ele)
  • potricălesc
(să)
  • potricălească
  • potricăleau
  • potricăli
  • potricăliseră
petricăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
petricoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: potricală
potricală1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: po-tri- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrica
  • potricala
plural
  • potricale
  • potricalele
genitiv-dativ singular
  • potricale
  • potricalei
plural
  • potricale
  • potricalelor
vocativ singular
plural
potricală2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrica
  • potricala
plural
  • potricăli
  • potricălile
genitiv-dativ singular
  • potricăli
  • potricălii
plural
  • potricăli
  • potricălilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

potricală

etimologie: