POTRICĂLI, potricălesc, vb. IV. Tranz. 1. A face găuri cu potricala. A nimici, a prăpădi, a distruge. Prins odată omul în datorie, nu mai poate scăpa de dînsa, îl mănîncă și îl potricălește ca și rugina pre fier. I. IONESCU, P. 389. ◊ Refl. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218.