2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTOPÍT, -Ă, potopiți, -te, adj. (Pop.) 1. Înecat, inundat. ♦ Fig. Copleșit, covârșit. 2. Nimicit, distrus; pustiit. – V. potopi.

POTOPÍT, -Ă, potopiți, -te, adj. (Pop.) 1. Înecat, inundat. ♦ Fig. Copleșit, covârșit. 2. Nimicit, distrus; pustiit. – V. potopi.

potopit, ~ă a [At: (a. 1559-1560), ap. SCL 1974, 153 / Pl: ~iți, ~e / E: potopi] 1 Peste care s-a revărsat o cantitate mare de apă Si: inundat. 2 (Pop) Înecat. 3 (Fig) Copleșit. 4 (Înv) Nimicit. 5 (Înv) Pustiit. 6 (Înv) Omorât.

POTOPÍT, -Ă, potopiți, -te, adj. 1. Înecat, inundat, năpădit de apă. 2. Nimicit, distrus, pustiit, prăpădit. Cînd au ajuns ai noștri la biserică, ne-au găsit potopiți. Mai erau an viață încă vreo zece. SADOVEANU, P. M. 87.

POTOPÍ, potopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A inunda, a îneca. ♦ Fig. A copleși, a invada. 2. A nimici, a distruge; a pustii. – Din sl. potopiti.

POTOPÍ, potopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A inunda, a îneca. ♦ Fig. A copleși, a invada. 2. A nimici, a distruge; a pustii. – Din sl. potopiti.

potopi [At: CORESI, PS. 407/7 / Pzi: ~pesc, 3 și: (reg) potoape / E: slv потопити] 1-2 vtr (Pop) A (se) îneca. 3 vt (Pop; d. ape) A inunda. 4 vi (D. ploaie sau apa de ploaie) A cădea în cantitate mare, cu putere, vijelios, inundând. 5 vtf (Pan; rar) A face să cadă, să se împrăștie ca o ploaie torențială. 6 vt (Fig) A copleși. 7 vt (Fig) A cuprinde (copleșind). 8 vt (Înv) A nimici. 9 vt (Înv) A omorî. 10 vt (Înv) A pustii.

POTOPÍ, potopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre ape) A inunda (revărsîndu-se), a îneca. În ziua a treia cerul s-acoperi de nouri și ploile potopeau pămîntul. CAMILAR, N. I 7. ◊ Intranz. Și ploaia potopi cu bulbuci, într-o dezlănțuire ghețoasă de cataractă. C. PETRESCU, R. DR. 59. ♦ Fig. A copleși, a invada, a năvăli. Cînd o lasă junghiurile din brațul stîng... o potopesc întrebările. CAMIL PETRESCU, O. II 289. Vreo doi-trei vlăjgani zgăcinau pomii și, ca să facă haz, potopeau peste fete o ploaie răpăitoare de prune. MACEDONSKI, O. III 5. ◊ Intranz. Din ușa unui restaurant potopi miros de mîncări calde. C. PETRESCU, C. V. 135. 2. A nimici, a pustii, a prăpădi, a distruge. Și pe unde treceau, pîrjol făceau: Gerilă potopea pădurile prin ardere. CREANGĂ, P. 246. Seceta și lăcustele potopiseră toate semănăturile. NEGRUZZI, S. I 292. Boliștea aceea potopea vitele. ȘEZ. XVIII 195.

A POTOPÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri) A acoperi cu apă; a îneca; a inunda. 2) A nimici complet. 3) A cuprinde brusc și cu putere; a năvăli; a năpădi; a copleși. /<sl. potopiti

potopì v. 1. a inunda, a strica cu totul: seceta și lăcustele potopiseră sămănăturile NEGR.; 2. a prăpădi: veniau să ne potopească POP. [Slav. POTOPITI, a scufunda].

potopésc v. tr. (vsl. po-topiti, a cufunda. V. topesc). Vechĭ. Inund. Azĭ. Fig. Prăpădesc, nimicesc, extermin: demagogiĭ aŭ potopit bugetu. – Pers. III și el potoape, să potoapă (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potopí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potopésc, imperf. 3 sg. potopeá; conj. prez. 3 potopeáscă

potopí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potopésc, imperf. 3 sg. potopeá; conj. prez. 3 sg. și pl. potopeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTOPÍT adj. 1. v. inundat. 2. v. nimicit.

POTOPIT adj. 1. inundat, înecat. (Cîmpie ~.) 2. distrus, nimicit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.)

POTOPÍ vb. 1. v. inunda. 2. v. nimici.

POTOPI vb. 1. a inunda, a îneca, (înv. și reg.) a neca. (Apele ~ cîmpia.) 2. a distruge, a nimici, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.)

Intrare: potopit
potopit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potopit
  • potopitul
  • potopitu‑
  • potopi
  • potopita
plural
  • potopiți
  • potopiții
  • potopite
  • potopitele
genitiv-dativ singular
  • potopit
  • potopitului
  • potopite
  • potopitei
plural
  • potopiți
  • potopiților
  • potopite
  • potopitelor
vocativ singular
plural
Intrare: potopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potopi
  • potopire
  • potopit
  • potopitu‑
  • potopind
  • potopindu‑
singular plural
  • potopește
  • potopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potopesc
(să)
  • potopesc
  • potopeam
  • potopii
  • potopisem
a II-a (tu)
  • potopești
(să)
  • potopești
  • potopeai
  • potopiși
  • potopiseși
a III-a (el, ea)
  • potopește
(să)
  • potopească
  • potopea
  • potopi
  • potopise
plural I (noi)
  • potopim
(să)
  • potopim
  • potopeam
  • potopirăm
  • potopiserăm
  • potopisem
a II-a (voi)
  • potopiți
(să)
  • potopiți
  • potopeați
  • potopirăți
  • potopiserăți
  • potopiseți
a III-a (ei, ele)
  • potopesc
(să)
  • potopească
  • potopeau
  • potopi
  • potopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)