potentat sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 103/26 / Pl: ~ați / E: lat potentatus, fr potentat, ger Potentat] 1 (Înv) Trimis al cerului pe pământ. 2 Șef al unui (mare) stat care are suveranitate absolută Si: autocrat, despot. 3 (Pgn) Persoană care exercită o putere despotică, tiranică. 4 (Pex) Om puternic, influent, datorită bogăției, poziției sociale etc.

POTENTAT, potentați, s. m. Monarh, șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic, arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic și abuziv. Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre... podoaba operei atîtor mii de necunoscuți, care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.

POTENTAT s.m. Șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influență. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus].

POTENTAT s. m. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat. ◊ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus)

POTENTAT ~ți m. 1) Conducător absolut al unei țări care își exercită puterea în mod arbitrar; despot; tiran; dictator. 2) fig. Persoană care deține o putere excesivă. /<fr. potentat, lat. potentatus

potentat m. suveran atotputernic al unui Stat.

*potentát m. (fr. potentat, d. lat. potentatus, suveranitate, care vine d. potens, -éntis, puternic. V. putinte). Suveran, monarh.

potența [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ția / Pzi: ~țez / E: potență] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulți un număr cu el însuși. 4 vt (Mat; nob) A ridica la o putere.

potențat, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 14 / V: (rar) ~țiat / Pl: ~ați, ~e / E: potența] 1-4 Care a dobândit (o amploare mai mare,) (o intensitate,) (o putere, o forță mai ridicată sau) o precizie, o delimitare etc. mai accentuată. 5 (Mat; nob; d. un număr) Ridicat la o putere.

potenția v vz potența^[1] corectat(ă)

potențiat, ~ă a vz potențat

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.

POTENȚAT, -Ă, potențați, -te, adj. Intensificat, întărit, mărit; înmulțit, sporit. (Atestat în forma potențiat) Literatura lui [Șevcenko] se îndreaptă spre povestea populară și legendă, întorcînd oarecum poporului său în forme potențiate depozitul vechi al literaturii orale. SADOVEANU, E. 246. A pricepe cu simțul potențiat al urechii tale susurul colosal și nehotărît al imensului curs de viață. HOGAȘ, M. N. 55. – Variantă: potențiat, -ă adj.

POTENȚA vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚA vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

A SE POTENȚA mă ~ez intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență

A POTENȚA ~ez tranz. A face să se potențeze. /Din potență

potentat s. m., pl. potentați

potentat s. m., pl. potentați

potentat s. m., pl. potentați

potența (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 potențează; conj. prez. 1 sg. să potențez, 3 să potențeze

potența (a ~) vb., ind. prez. 3 potențează

potența vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 sg. și pl. potențează

POTENTAT s. autocrat.

POTENTAT s. autocrat, (înv.) autocrator, samoderjeț. (Un ~ sîngeros.)

POTENȚA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

POTENȚA vb. v. amplifica.

POTENȚAT adj. v. accentuat, evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat.

POTENȚAT adj. v. amplificat.

POTENȚA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.)

potența vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

POTENȚAT adj. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, sporit. (O valoare fizică mult ~.)

potențat adj. v. ACCENTUAT. EVIDENȚIAT. ÎNTĂRIT. MARCAT. RELIEFAT. SUBLINIAT.