potența [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ția / Pzi: ~țez / E: potență] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulți un număr cu el însuși. 4 vt (Mat; nob) A ridica la o putere.