POTENT, -Ă, potenți, -te, adj. Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis.

POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie; p. ext. posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

potent, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 206 / V: ~e, ~tinte, putinte / Pl: ~nți, ~e / E: lat potens, -ntis, it potente] 1 (Înv; liv; d. țări, organizații, popoare etc.) Înzestrat cu o mare putere economică, politică, militară etc. 2 (Înv; liv; d. oameni, organizații social-politice etc.) Care se impun prin autoritate, influență etc. 3 (Înv; îf potinte) Răsunător. 4 (Înv; liv; d. oameni) Capabil să facă ceva. 5 (Înv; liv; d. ființe) Care are o mare forță fizică. 6 (D. bărbați) Viril.

potente a vz potent

potența [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ția / Pzi: ~țez / E: potență] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulți un număr cu el însuși. 4 vt (Mat; nob) A ridica la o putere.

potență sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat potentia, it potenza] 1 (Liv) Putere (1). 2 (Pex) Posibilitate de dezvoltare, de afirmare. 3 Virilitate. 4 (Înv) Abuz de putere. 5 (Înv) Act de violență. 6 (Înv; pex) Violență. 7 (Îvr) Jurisdicție. 8 (Mat; înv) Putere.

potenția v vz potența^[1] corectat(ă)

potenție sf vz potență

potinte^[1] a vz potent corectat(ă)

putinte a vz potent

POTENT, -Ă, potenți, -te, adj. (Livr.) Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis.

POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

POTENT, -Ă, potenți, -te, adj. (Livresc, astăzi rar) Puternic, tare. Cauza popoarelor dobîndi mai multe guri și mai potente. GHICA, A. 789.

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.

POTENȚĂ, potențe, s. f. (Rar) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). Mă gîndeam ce ar deveni situația mea jalnică de la prînz, ridicată încă la o potența înzecită. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

POTENT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens].

POTENȚA vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].

POTENT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens)

POTENȚA vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

POTENȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia)

POTENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește potență; plin de potență. 2) Care are vigoare; puternic; tare. /<lat. potens, ~ntis

A POTENȚA ~ez tranz. A face să se potențeze. /Din potență

A SE POTENȚA mă ~ez intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență

POTENȚĂ ~e f. 1) Posibilitate de realizare. 2) Forță fizică; putere; tărie; vigoare. /<lat. potentia

potent adj. m., pl. potenți; f. potentă, pl. potente

potența (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 potențează; conj. prez. 1 sg. să potențez, 3 să potențeze

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potent adj. m., pl. potenți; f. potentă, pl. potente

potența (a ~) vb., ind. prez. 3 potențează

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potent adj. m., pl. potenți; f. sg. potentă, pl. potente

potența vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 sg. și pl. potențează

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

POTENT adj. v. puternic, redutabil, robust, solid, tare, temut, valoros, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

POTENȚA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

POTENȚA vb. v. amplifica.

POTENȚĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.

potent adj. v. PUTERNIC. REDUTABIL. ROBUST. SOLID. TARE. TEMUT. VALOROS. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.

POTENȚA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.)

potența vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

potență s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VIRILITATE. VITALITATE. VLAGĂ.

Potent ≠ impotent

Potență ≠ impotență