POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie; p. ext. posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

potență sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat potentia, it potenza] 1 (Liv) Putere (1). 2 (Pex) Posibilitate de dezvoltare, de afirmare. 3 Virilitate. 4 (Înv) Abuz de putere. 5 (Înv) Act de violență. 6 (Înv; pex) Violență. 7 (Îvr) Jurisdicție. 8 (Mat; înv) Putere.

POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

POTENȚĂ, potențe, s. f. (Rar) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). Mă gîndeam ce ar deveni situația mea jalnică de la prînz, ridicată încă la o potența înzecită. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

POTENȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].

POTENȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia)

POTENȚĂ ~e f. 1) Posibilitate de realizare. 2) Forță fizică; putere; tărie; vigoare. /<lat. potentia

potenție sf vz potență

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

POTENȚĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.

potență s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VIRILITATE. VITALITATE. VLAGĂ.

Potență ≠ impotență